Moto:
CA SĂ VEDEM DINCOLO DE APARENȚE TREBUIE
SĂ CITIM , SĂ STUDIEM ȘI SĂ GÂNDIM LUCID!
CULTURA NU ESTE UN MOFT.
CULTURA ESTE CEA MAI
PUTERNICĂ ARMĂ DE APĂRARE ÎMPOTRIVA MANIPULĂRII PSIHO-MENTALE PRACTICATĂ CU
CINISM ȘI PERFIDIE DE AGENTURILE STRĂINE PRIN INDUCEREA HIPNOZEI DIRIJATE ,
ACTIVE ȘI VOLUNTARE ASUPRA UNEI COLECTIVITĂȚI UMANE PE CARE VOR S-O SUPUNĂ ȘI
SĂ-I TRANSFORME PE OAMENII ACELEI COLECTIVITĂȚI, ASUPRA CĂREIA ÎȘI EXERCITĂ
CONTROLUL, ÎN SCLAVI „LIBERI”, ÎN SCOPUL
DEVALIZĂRII BOGĂȚIILOR NATURALE ȘI CREATE ALE ACELEI COMUNITĂȚI!
ROMÂNI EDUCAȚI COPII ÎN SPIRITUL IUBIRII DE CARTE!
ROMÂNI EDUCAȚI COPII ÎN SPIRITUL IUBIRII DE CARTE!
Alexandru Ioan Cuza este,
fără îndoială, simbolul unirii
românilor. Asta o știe tot românul, deși e posibil ca mulți tineri să nu mai știe, pentru că deși „istoria este cea mai frumoasă poveste”, cum
afirmă istoricul Adrian Cioroianu, nu mai
e este obiect de studiu în școlile
din România.
Imitația
formelor fără fond
induse sau impuse ocult pe noua „tablă de valori” postmodernistă „acceptată” de „politica corectă” a
directivelor U E face ca istoria să nu mai fie un obiect de
valoare , poveștile de istorie nemaifiind
de interes în postmodernitate.
Istoria,conform sintagmei POLITICAL
CORRECTNES, nu mai are valoare de întrebuințare în epoca postmodernistă.
Cum,în
zilele noastre imaginea face cât o mie de cuvinte, de ce să-și mai strice ochii elevul aplecându-se asupra cuvântului scris? Facebook
oferă cele mai senzaționale imagini, videoclipuri și
video-chat-uri, care satisfac mai mult plăcerea senzorială decât fericirea cititului unei povești de istorie.
Noi totuși, fiind „incorecți
politic”, continuăm să citim
istoria pentru
că, nu-i
așa, cine își uită trecutul riscă
să-l repete în modul cel nefast.
Alexandru
Ioan Cuza a realizat un mare act politic pentru unitatea românilor în condițiile în
care marile puteri imperialiste (
rusesc, habsburgic și turcesc) stăteau gata să
intervină în forță, pentru că nu
voiau să cedeze ce luaseră cu forța de la români, iar dezbinate
principatele române erau mai lesne de stăpânit. Reformele lui
Cuza, făcute în favoarea celor
mulți, au atras ura și adversitatea marilor
boieri și implicit a clerului
care fusese deposedat de
mari proprietăți agricole, care în loc de religie se ocupa, ca și în zilele noastre de
economia materială mai mult decât de economia spirituală. Arhimandritul Nylos
a mers până la a pune la cale, în 1864, asasinarea lui Cuza.
Prin urmare ,
domnitorul, înconjurat de agenții
infiltrați, numiți în posturi cheie (la
fel ca în zilele noastre), au reușit prin intrigi să-l învrăjbească cu cei
mai apropiați și mai fideli colaboratori ( prim-ministru Kogălniceanu
spre exemplu).
Spionii
infiltrați de marile puteri (la fel ca
în zilele noastre) au generat, prin intrigi, un vid
în jurul domnitorului, propice
pentru lovitura de stat a
monstruoasei coaliții. „Blestem
și ură lumea vrea să vază / Cât
rău în țară ați făptuit”, scrie Vasile Alecsandri într-un poem.
Cuza a fost o „atât de frumoasă figură de domnitor”, spune Iorga, încât a fost cel mai iubit de popor dar
a fost urât de hienele
hrăpărețe în frunte cu Brătianu.
Liberalii
au fost primii care au participat la complot.
Liberalii
s-au aliat cu conservatorii
în monstruoasa coaliție. Ca să justifice
lovitura de stat l-au acuzat pe
domnitor de intenții dictatoriale. Cuza a
abdicat și pe tronul României a fost
adus un principe german Carol de
Hohenzollern.
La
fel a procedat Crin Antonescu și liberalii din zilele noastre. Pas cu pas au adus
un alt neamț pe tronul României. La fel liberalii s-au aliat cu pedeliștii și cu pesediștii într-o nouă „monstruoasă
coaliție”, secondați de agenți ai unor puteri străine care, în frunte
cu Mihai Răzvan Ungureanu, au complotat ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR pentru colonizarea României și au adus un guvern
„corect politic” dictat de Angela Merkel, via Bruxelles,
la fel ca în urmă cu 150 de ani.
Noul imperiu german, prin directivele de la Bruxelles, și-a atins
scopul colonial. O, Doamne
cum se repetă istoria, în zilele
noastre, la fel ca în urmă cu 15o de ani.
Vasile Anton Ieșeanu, 24 ianuarie 2016,
Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu