Faceți căutări pe acest blog

vineri, 2 septembrie 2022

Când analistul politic, Ion Cristoiu, bate #câmpii cu grație cu privire la Gorbaciov...

     

   Da, e adevărat că nu demolarea  #iadului comunist a fost scopul  lui Gorbaciov, cum scrie el în Memoires, de care  #jurnalistul cu experiență Ion Cristoiu se agață ca  și cum Gorbaciov ar fi  scris adevărul absolut.                                                                                             După cum bate câmpii cu grație în Pastila lui de seară,https://www.cristoiublog.ro/mihail-gorbaciov-ridicat-in-slavi-pentru-ca-a-contribuit-la-prabusirea-propriei-tari/ jurnalistul vrea să ne demonstreze că Gorbaciov nu a avut niciun rol în demolarea iadului comunist, limitându-se doar la  Memoriile lui Gorbaciov și  în această logică pe  Gorbaciov  Cristoiu  îl numește „un prost”.   Adrian Severin scrie  mult mai realist, numindu-l  pe Gorbaciov „un  vizionar la judecata orbilor”, articol publicat culmea pe https://www.cristoiublog.ro/ în data 03.09.2022. Analiza rolului lui Mihail Gorbaciov trebuie efectuată pe trei paliere: cel al istoriei universale, cele al istoriei Rusiei și cel al istoriei României.”  Corectă   și realistă observația lui Adrian Severin.    „Ceea ce a fost tragic, cu adevărat, în cazul Rusiei, al republicilor sovietice și a majorității membrilor fostului bloc sovietic a fost împrejurarea că popoarelor respective li s-a oferit libertatea înainte de a fi învățat cum să o folosească. Aceasta a permis oligarhizarea societăților cu pricina prin acțiunea conjugată a factorilor interni (am în vedere, în specia, pe succesorii structurilor de putere aparținând vechilor regimuri) și a factorilor externi (care au vrut să se asigure astfel de ireversibilitatea pierderii de putere și de coerență a foștilor adversari sovietici). În România acest fenomen a atins paroxismul.” [...]Renunțarea la doctrina Brejniev nu a fost rezultatul atașamentului lui Gorbaciov pentru principiul neamestecului în treburile interne ale altor state, ci expresia nevoii de a salva URSS aruncând din nacela internaționalismului comunist balastul statelor satelite, așa cum altădată au procedat națiunile imperiale vest europene cu coloniile lor. El a acționat firesc în favoarea țării sale și în consecință și-a lăsat aliații pe contul lor. Așa cum procedează și SUA astăzi. Pactul de la Varșovia și CAER începuseră să coste URSS mai mult decât îi profitau. De aceea a renunțat la ele.În fine, trebuie să acceptăm că în România a avut loc o revoluție. Inițial a fost o lovitură de stat amorsată de factori externi (în special din sfera sovietică), care pentru a reuși a avut nevoie de sprijinul unei revolte populare, ușor de provocat în condițiile nevoilor existențiale ale românilor de atunci. Sub presiunea acesteia, încă în noaptea zilei de 22 decembrie 1989, a fost adoptată Declarația CFSN, care a avut un caracter revoluționar. Revoluția propriu zisă (adică schimbarea de sistem) a început și s-a desfășurat cu adevărat ceva mai târziu, ea durând până în decembrie 1991 (când a fost adoptată noua Constituție a României). Prin acțiunea unui grup relativ mic de români (din care am făcut parte), începând din ianuarie 1990, lovitura de stat a fost transformată în schimbare de sistem (adică în revoluție) și procesul schimbării a fost naționalizat / românizat (influența intervenției externe asupra schimbării revoluționare în substanța sa fiind anihilată). Fără Mihail Gorbaciov și fără armistițiul acestuia cu Occidentul colectiv euro-atlantic acestea ar fi fost imposibile.”  [...]În 1989, când Gorbaciov a propus Americii și NATO un armistițiu, luat de acestea, din prostie sau din șiretenie, drept capitulare, URSS se afla într-o situație similară celei în care se află astăzi SUA (cheltuieli militare exorbitante efectuate în dauna dezvoltării economice și a justiției sociale, criză identitară, stagnare, recesiune, gerontocrație, nervozitate civică, frivolitate geopolitică, fundamentalism ideologic). La moartea lui, previziunea colapsului unui Occident nereformat și vitregit programatic de contraponderea rusă (sovietică) se adeverește. Iar visul său (care includea și ideea „casei europene comune”) nu a murit. Pentru a se întrupa, însă, omenirea va trebui să mai străbată un alt deșert presărat cu sânge, lacrimi și suferințe.

                Ceea  ce nu a înțeles Cristoiu e  faptul că a fost suficient ca Gorbaciov prin  conceptele sale antilagăr comunist    „glaznosti” „transprență”  să deschdă o fereastră  a  închisorii comuniste, o fantă  în CORTINA DE FIER cum era numit lagărul comunist  și  „perestroiaca”   reformare a  unei economii aflate  în cădere liberă   -  FALIMENTARĂ , ca  să provoace  un adevărat tsunami  în lagărul comunist.                                                                                                       A fost  suficient cum spune  Aristotel un primum movens  și tot lagărul comuniste s-a prăbușit ca un castel de nisip.  Saturația cu   emnațiile „latrinei” comuniste cum a numit  Paul Goma comunismul ajunsese  insuportabilă, iar  fereastra deschisă de  Gorbaciov a  oferit   o bulă de oxigen suficientă să provoace  implozia  comunismului.            Ce susține  Cristoiu  că  Gorbaciov  fost un comunist , că a  fost  un rus, că  a vrut să păsteze imperiul  sovietic,  toate  sunt  simple truisme, afirmate de Gorbaciov  în Memoires.                                               Adevărul mare e  că  KGB-ul  și GRU, după politica perestroica  și glaznosti, inițiată  de Gorbaciov nu a mai putut controla, în 1989, evoluțiile statelor din lagărul comunist și probabil mulți  șefi KGB, adevărați   tâlhari,  mirosiseră prada pe care  vor pune mâna odată cu prăbușirea URSS și vor reveni triumfaliști la putere  îmbogățiți peste noapte cum de altfel s-au petrecut lucrurile  și la noi în România și l-au  proiectat pe confratele lor Vladimir Putin lor ca dictator la butoanele puterii pentru a se asigura de Înata Protecție politică.  Mă întreb,  oare  jurnalistul  Cristoiu  cu vasta lui  experiență  jurnalistică nu poate citi  printre rândurile  lui  Gorbaciov și nu poate vedea dincolo  de cartea Memoires al lui Gorbaciov (netradusă în limba română).                                                                            Cristoiu, afirmă despre Gorbaciov, că a schimbat liderii din celalte state  comuniste, cum au procedat  și predecesorii lideri  moscoviți , iar pe „rebelul” antirus Nicolae Ceaușescu l-a asasinat.          În pofida aparențelor de asasinat,  eu continui să cred  că Elena Ceaușescu , „capacitată”( ca să folosesc un termen  securistic)  de cei cinci magnifici  - toți din structurile de  securitate ( agenți ai Moscovei),care la rândul ei îl „capacita” pe Nicolae Ceașescu l-a împins la sinucidere.                                                                                       Ion Cristoiu  nu spune un cuvințel despre evenimentele din 1989,  începutul în Polonia în 1989 și au continuat în Ungaria, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia  șichia  la  român ii noștri rusificați  din Republica Moldova,  premergătoare revoluție române, care au dus la prăbușirea zidului Berlinului  și a comunismului din estul  sălbatic.                                                                                                  Ion Cristoiu îl deplânge pe rusul Mihail Gorbaciov că și-a demolat propria țară  și nu-i găsește niciun merit  în demolarea iadului comunist. Care țară, stimate jurnalist, țara imperiului ruso-sovietic, țara lui Dolgoruki - mâna lungă a tâlharilor ruși, primitivi și sălbatici care  au acaparat teritorii după teritorii! Sincer - mă deazmăgești, domnule jurnalist cu experiență care #bații câmpii cu mefiență!        

Autor: Vasile Anton Ieșeanu , vineri, 2 septembrie 2022, Iași                                                                                                            


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu