Autor:Vasile Anton Ieșeanu; Dacă, urmare a limitelor minții umane, ale științelor și tehnologiilor nu putem explica miraculosul lumii cuantice, trebuie neapărat să recurgem la divinitate?!...
Cum spune Eminescu în poezia „Eu nu cred nici în Iehova”: „Eu nu cred nici în Iehova,/ Nici în Buddha¬Sakya-Muni,/ Nici în viață, nici în moarte,/ Nici în stingere ca unii.” Să fie în inflațiile vidului cosmic sursa oului primordial, cum ne spun ultimele teorii ale fizicii cuantice, care să conțină materia profundă, a particulelor subcuantice recte informație, materie complementară - polară, energie care generează prin vibrație marea mișcare a materiei cosmice și în care există codificată și structurile fenomenologice și viața?
În această situație eu văd Universul ca un Megacomputer, sau la naștere un minicomputer - un cip infinit de mic 1 nanometru la puterea - 43 mărime (conform fizicienilor cuantici ) „punctul acela” spunea Eminescu „mult mai mic ca boaba spumii”.... Universul se află într-o continuă procesualitate și devenire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu