Un
oltean cu dor de Bucovina
Pe Marian Malciu
l-am cunoscut anul acesta, în
luna iulie, în
tabăra de creație de la Avrig.
Pensionar, nu doar „pensionar”, ci un om cu o
nesfârșită dorință de a scrie.
O mare iubire,
o mare patimă, care
probabil, l-a urmărit din adolescență, toată viața, dar pe care nu și-a putut împlini decât
după revoluția din 1989 , după ieșirea la pensie. A scrie la vârsta a treia, se poate
numi nebunie. Este o nebunie
a frumosului sau o frumusețe a
nebuniei.
E o nebunie
să te apuci de scris când
alții stau și își mănâncă molcomi
pensia. Dar acei alții nu-și pun
probleme existențiale și nu caută
răspuns. E doar trăiesc tern, ca
niște legume, ca niște
castraveți răscopți , galbeni și
burduhănoși, uitați de țăran pe câmp.
Marian Malciu e un
bărbat frumos. E un bărbat frumos
fiindcă scrie. E un nebun frumos sau un frumos nebun, care în loc să-și
mănânce molcom pensia, s-a apucat de
scris. Creația, spune Henry Miller e „nebunie și frumos.” Creația
e un proces extatic
ce conferă autorului o anume
stare de fericire.
Jorge Luis
Borges spunea, în una din conferințele sale la Universitatea din Belgrano: „Am închinat o bună parte
a vieții mele literelor și cred
că asta este o formă de fericire.”
Un scriitor, numai astfel își poate trăi fericirea ,adevărata fericire, în a scrie. E o formă de dăruire , de contribuție al lui în lume. Iar omul care se dăruiește fără să ceară nimic e cu adevărat uman.
Un scriitor, numai astfel își poate trăi fericirea ,adevărata fericire, în a scrie. E o formă de dăruire , de contribuție al lui în lume. Iar omul care se dăruiește fără să ceară nimic e cu adevărat uman.
Cu
un an
în urmă , Marian Malciu a
participat în tabăra de creație de la
Câmpulung Moldovenesc ,
organizată de inimoasa doamnă,
Rodica Rodean, președinta asociației „Universul
Prieteniei” .
Atât
de mult i-au plăcut plaiurile Moldovei ,
încât a decis să scrie o carte
de memorialistică , pe care anumit-o
Dor de Bucovina. Eu aș fi
intitulat cartea Un oltean cu dor de Bucovina.
Dar Marian Malciu este
un „sfios”, un meditativ, care
așează înainte dorul pentru ceva,
respectiv Dor de Bucovina și
abia apoi ghicești că în spatele
acestei cărți se află un autor. Un autor din alte spații mioritice. Un
oltean din Slatina își aprinde tacticos o țigară și s-așează la masa de scris și scrie că îi este dor de Bucovina. Dar cum ar putea
unui „străin” să-i fie dor de
alte spații decât cele natale. Căci, nu-i așa, doar
un om al locului, dacă e plecat departe de multă vreme, are dor
de ținuturile natale, dar pentru
un străin e un nonsens
să trăiască starea de dor pentru
un anume spațiu dincolo de spațiu
natal. Ca să-ți fie dor de ceva sau de cineva trebuie să fii îndrăgostit.
Marian Malciu , olteanul din Slatina, îndrăgostit
de Bucovina ca de o femeie frumoasă, a trăit o asemenea poveste de iubire . El a rămas cu această stare a dorului
pentru că este îndrăgostit de
Bucovina. Și a scris cartea Dor de Bucovina într-un timp record ,
tocmai fiindcă, acolo în tabăra, a trăit
o stare de grație, o stare
extatică care l-a determinat s-o împărtășească tuturor. Marian Malciu și-a lansat cartea la biblioteca din
Avrig, în cadrul programului
taberei de creație de la Avrig ,
organizată de aceeași neobosită Rodica Rodean.
Nu
te întâlnești în fiecare zi cu astfel de extaze , ci doar în anumite momente magice de
comuniune cosmică. Ținutul Bucovinei
- Raiul Moldovei cum l-a
numit Eminescu este un
ținut de poveste, care te poate fermeca, fără îndoială, dar poți trece pe lângă asemenea frumuseți
fără să le iei în seamă, așa cum poți trece pe lângă o mare iubire fără s-o
iei în seamă dacă nu există o anume stare psihică, pe care aș numi-o specială - o
anume magie care să te
farmece și să te facă să deschizi ochii
și să recunoști, în acele momente,
în ea, marea ta iubire , aflată în stare latentă. „Sunt
copleșit de frumusețea lumii” notează Marian
Malciu într-un vers din Cuvântul autorului. Marian Malciu își fondează cartea sa Dor de Bucovina pe cugetarea lui Nicolae Iorga „
… Fiecare loc de pe pământ are o poveste
a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea și trebuie și un dram de iubire ca
s-o înțelegi…” El a
tras cu urechea și ne-a spus
povestea frumoasei Bucovina.
Marian Malciu are mai mult de un dram de
iubire pentru Bucovina, are o mare
iubire pentru acest ținut de basm pe
care Eminescu l-a numit „Raiul
Moldovei” Pentru
asta , el nu doar străbate Bucovina în
lung și-n lat, nu poposește doar la
mănăstirile cu rezonanță istorică și mioritică Sucevița,
Moldovița, Putna și Voroneț și la
muzeul de etnografie „Ioan
Grămadă ” , alături de prietenii Rodicăi Rodean de la
Universul prieteniei și de
poeții ieșeni Horia Zilieru, Emilian
Marcu și Liviu Apetroaie, dar și
de-a lungul istoriei Bucovinei.
Editată sub egida Universului prieteniei la editura
Pim, prin grija președintei asociației Rodia Rodean , cartea lui Marian Malciu - Dor de Bucovina te invită s-o citești și să vizitezi aceste locuri de basm.
Vasile Anton, Iași 4 octombrie
2012
La vremea cand citeam acest material postat de domnul Anton Vasile, surpriza era ceva de genul: Iată, asa gandeam si eu in urma lecturii acestei carti, cu deosebirea că, forma in care se realiza acest lucru era si este deosebită.Am citit asadar cu mare plăcere cele scrise aici si am apreciat atunci, ca si acum, aplecarea autorului spre aceasta carte si spre cel care a scris-o.
RăspundețiȘtergereEste firesc sa va fi pus intrebarea: ;, Dar cum ar putea unui „străin” să-i fie dor de alte spații decât cele natale. Căci, nu-i așa, doar un om al locului, dacă e plecat departe de multă vreme, are dor de ținuturile natale, dar pentru un străin e un nonsens să trăiască starea de dor pentru un anume spațiu dincolo de spațiu natal.”
Ar fi putut sa pară această intrebare doar retorică.Nimic mai fals! Domnul Vasile Anton ,asa cum Marian Malciu s-a asternut la scris, domnia-sa s-a luat tiptil pe urmele olteanului,sudistului cum l-a numit domnul Horia Zilieru la Campulung.Si ce a descoperit?
,, un om cu o nesfârșită dorință de a scrie. O mare iubire, o mare patimă, care probabil, l-a urmărit din adolescență, toată viața, dar pe care nu și-a putut împlini decât după revoluția din 1989 , după ieșirea la pensie. A scrie la vârsta a treia, se poate numi nebunie. Este o nebunie a frumosului sau o frumusețe a nebuniei. ”
Si din aproape in aproape,cu fiecare capitol, domnul Anton a descoperit că această carte nu e doar jurnalul unei tabere ci, ,, Atât de mult i-au plăcut plaiurile Moldovei , încât a decis să scrie o carte de memorialistică , pe care anumit-o Dor de Bucovina. Eu aș fi intitulat cartea Un oltean cu dor de Bucovina. ”
Mai mult decat atat, continuă autorul acestei succinte dar cuprinzatoare prezentări, vorbind despre scriitorul Marian Malciu:,, el nu doar străbate Bucovina în lung și-n lat, nu poposește doar la mănăstirile cu rezonanță istorică și mioritică Sucevița, Moldovița, Putna și Voroneț și la muzeul de etnografie „Ioan Grămadă ” , alături de prietenii Rodicăi Rodean de la Universul prieteniei și de poeții ieșeniHoria Zilieru, Emilian Marcu și Liviu Apetroaie, dar și de-a lungul istoriei Bucovinei. , ”
O prezentare care are darul de a invita la citit pentru ca ,,Dor de Bucovina”se înscrie in randul cartilor asupra carora, daca te opresti, iesi mai bogat spiritual si sufleteste.