Faceți căutări pe acest blog

joi, 4 octombrie 2012

Un oltean cu Dor de Bucovina




Un oltean cu dor de Bucovina

Pe  Marian Malciu  l-am cunoscut anul acesta,  în luna  iulie,  în  tabăra de  creație de la Avrig. Pensionar, nu doar „pensionar”,  ci un om  cu   o  nesfârșită   dorință  de a scrie.  O   mare  iubire,  o mare  patimă,   care probabil, l-a urmărit  din adolescență,   toată viața, dar pe care nu și-a putut  împlini decât  după revoluția  din  1989 ,  după ieșirea la pensie.   A scrie la vârsta  a treia,  se poate  numi nebunie. Este  o nebunie  a frumosului sau  o frumusețe a nebuniei.     
 E o nebunie  să te apuci de scris  când alții  stau  și  își   mănâncă  molcomi  pensia.  Dar acei alții nu-și pun probleme existențiale  și nu  caută  răspuns.   E doar trăiesc   tern, ca   niște  legume, ca niște castraveți   răscopți , galbeni și burduhănoși,  uitați  de țăran pe câmp.                                              
 Marian Malciu e un bărbat frumos. E un bărbat   frumos fiindcă scrie. E  un nebun frumos sau  un frumos nebun, care în loc să-și mănânce  molcom pensia, s-a apucat de scris.  Creația, spune Henry Miller    e  „nebunie și frumos.”                                                                                                  Creația e  un proces   extatic  ce conferă autorului   o anume stare de fericire. 
 Jorge Luis Borges  spunea, în  una din conferințele sale  la Universitatea din Belgrano: „Am închinat o  bună parte  a vieții mele literelor   și cred că asta este  o formă de   fericire.”                                                             
         Un scriitor, numai astfel își poate trăi fericirea ,adevărata fericire, în a scrie. E o formă de dăruire , de   contribuție al lui în lume.  Iar omul  care se dăruiește  fără să ceară  nimic e  cu adevărat uman.                                                         
 Cu un  an   în urmă , Marian Malciu a  participat în tabăra  de  creație de la  Câmpulung  Moldovenesc , organizată de inimoasa  doamnă, Rodica  Rodean, președinta asociației „Universul Prieteniei” .                                          
 Atât de mult i-au  plăcut plaiurile Moldovei , încât   a decis să scrie  o carte  de memorialistică , pe care anumit-o  Dor de   Bucovina. Eu aș  fi   intitulat cartea   Un oltean cu dor de Bucovina.                                                      
 Dar Marian  Malciu este   un „sfios”,  un meditativ,  care   așează înainte  dorul  pentru ceva,   respectiv Dor de Bucovina și abia apoi ghicești  că  în spatele  acestei  cărți   se află  un  autor. Un autor din alte spații mioritice. Un oltean din Slatina își aprinde tacticos o țigară și s-așează  la masa de scris și scrie că  îi este dor de Bucovina. Dar cum ar putea unui „străin”  să-i fie dor  de  alte spații decât  cele  natale.     Căci, nu-i așa,  doar  un om al locului,  dacă e  plecat departe de multă vreme,  are dor  de ținuturile natale,  dar   pentru   un străin  e  un nonsens  să   trăiască starea de dor  pentru    un  anume spațiu dincolo de spațiu natal. Ca să-ți fie dor de ceva sau de cineva trebuie să  fii îndrăgostit.           
 Marian Malciu , olteanul din Slatina,  îndrăgostit  de Bucovina ca de o femeie frumoasă, a trăit o asemenea  poveste de iubire . El a rămas  cu această stare  a dorului  pentru că  este îndrăgostit de Bucovina. Și a scris cartea  Dor de Bucovina într-un timp record , tocmai  fiindcă,  acolo în tabăra,   a trăit  o stare de grație,  o stare extatică care l-a determinat   s-o  împărtășească tuturor.  Marian Malciu  și-a lansat cartea la biblioteca din Avrig,  în cadrul  programului   taberei de  creație de la Avrig , organizată de  aceeași neobosită  Rodica Rodean.                        
 Nu te întâlnești în fiecare zi cu astfel de extaze , ci doar în anumite momente  magice  de  comuniune cosmică. Ținutul Bucovinei   - Raiul Moldovei cum l-a numit  Eminescu   este     un  ținut de poveste, care te poate fermeca, fără  îndoială, dar poți trece   pe lângă asemenea  frumuseți  fără să le iei în seamă, așa cum poți trece pe  lângă o mare iubire  fără s-o  iei  în seamă  dacă nu există o anume stare psihică, pe  care aș numi-o specială  -  o anume  magie  care să te  farmece   și să te  facă să deschizi   ochii  și să recunoști, în acele momente,   în ea,   marea ta  iubire , aflată în stare latentă.   „Sunt copleșit  de frumusețea lumii”   notează   Marian Malciu  într-un vers din Cuvântul autorului.  Marian Malciu își fondează cartea  sa  Dor de Bucovina pe cugetarea  lui Nicolae Iorga „ … Fiecare loc  de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi…”                       El a tras cu urechea  și ne-a spus povestea   frumoasei  Bucovina.       
 Marian Malciu are mai mult de un dram de iubire pentru Bucovina, are   o mare iubire  pentru acest ținut de basm pe care  Eminescu  l-a numit „Raiul Moldovei”                                                                                                                   Pentru asta , el   nu doar străbate Bucovina în lung și-n lat, nu poposește doar  la mănăstirile cu rezonanță  istorică și mioritică  Sucevița, Moldovița, Putna  și Voroneț și la muzeul   de etnografie  „Ioan Grămadă ” ,   alături de  prietenii Rodicăi Rodean de  la  Universul prieteniei   și de poeții ieșeni Horia Zilieru, Emilian Marcu și  Liviu Apetroaie, dar și de-a lungul istoriei  Bucovinei.  
 Editată  sub egida Universului prieteniei la editura  Pim,  prin  grija președintei   asociației Rodia Rodean , cartea  lui Marian Malciu  - Dor de Bucovina te  invită   s-o citești   și  să vizitezi  aceste  locuri de basm.
 Vasile Anton, Iași  4 octombrie  2012                                                                                                                                                                                                             
       

Un comentariu:

  1. La vremea cand citeam acest material postat de domnul Anton Vasile, surpriza era ceva de genul: Iată, asa gandeam si eu in urma lecturii acestei carti, cu deosebirea că, forma in care se realiza acest lucru era si este deosebită.Am citit asadar cu mare plăcere cele scrise aici si am apreciat atunci, ca si acum, aplecarea autorului spre aceasta carte si spre cel care a scris-o.

    Este firesc sa va fi pus intrebarea: ;, Dar cum ar putea unui „străin” să-i fie dor de alte spații decât cele natale. Căci, nu-i așa, doar un om al locului, dacă e plecat departe de multă vreme, are dor de ținuturile natale, dar pentru un străin e un nonsens să trăiască starea de dor pentru un anume spațiu dincolo de spațiu natal.”
    Ar fi putut sa pară această intrebare doar retorică.Nimic mai fals! Domnul Vasile Anton ,asa cum Marian Malciu s-a asternut la scris, domnia-sa s-a luat tiptil pe urmele olteanului,sudistului cum l-a numit domnul Horia Zilieru la Campulung.Si ce a descoperit?
    ,, un om cu o nesfârșită dorință de a scrie. O mare iubire, o mare patimă, care probabil, l-a urmărit din adolescență, toată viața, dar pe care nu și-a putut împlini decât după revoluția din 1989 , după ieșirea la pensie. A scrie la vârsta a treia, se poate numi nebunie. Este o nebunie a frumosului sau o frumusețe a nebuniei. ”

    Si din aproape in aproape,cu fiecare capitol, domnul Anton a descoperit că această carte nu e doar jurnalul unei tabere ci, ,, Atât de mult i-au plăcut plaiurile Moldovei , încât a decis să scrie o carte de memorialistică , pe care anumit-o Dor de Bucovina. Eu aș fi intitulat cartea Un oltean cu dor de Bucovina. ”


    Mai mult decat atat, continuă autorul acestei succinte dar cuprinzatoare prezentări, vorbind despre scriitorul Marian Malciu:,, el nu doar străbate Bucovina în lung și-n lat, nu poposește doar la mănăstirile cu rezonanță istorică și mioritică Sucevița, Moldovița, Putna și Voroneț și la muzeul de etnografie „Ioan Grămadă ” , alături de prietenii Rodicăi Rodean de la Universul prieteniei și de poeții ieșeniHoria Zilieru, Emilian Marcu și Liviu Apetroaie, dar și de-a lungul istoriei Bucovinei. , ”
    O prezentare care are darul de a invita la citit pentru ca ,,Dor de Bucovina”se înscrie in randul cartilor asupra carora, daca te opresti, iesi mai bogat spiritual si sufleteste.

    RăspundețiȘtergere