Metamorfoza omului în câine maidanez...

          Aurolacul e asemenea  câinelui  maidanez, un  om fără identitate, omul invizibil. Autoritățile nu-l  văd, cum  să-i vadă pe  i maidanezi  mai marii orașului?!...  Slujitorii bisericii nu-l văd; ei văd  doar  bogații de la care primesc.  Dumnezeu  a  uitat de el.   
   O fi om sau o fi câine? Metamorfoza omului în câine maidanez  îmi aduce în minte de personajul lui Kafka,  Gregor Samsa,  metamorfozat în gândac  de bucătărie.   Nu zice nimic, nu cere nimic. Nu întinde mâna, nu cerșește.  Te privește  lung, cu  privirea aceea de câine flămând. Așteaptă  doar...           
        Cine  îi sunt părinții? Cine  și  unde îi este mama?  Cine l-a  crescut? Nu se știe! Nimeni nu știe de existența lui. 
        Cine l-a aruncat atât de brutal în stradă, în această lume grăbită, indiferentă și egoistă?  E om sau e maidanez?!  
       De maidanezi avem grijă, îi  și adoptăm, îi  luăm în  brațe  îi pupăm, dar de oamenii străzii ne  ferim ca dracul de tămâie.        
       Ce o fi? Om sau câine?! Nu cred că este om. Pare a fi, mai degrabă,   încarnarea evreului rătăcitor, cerșetorul filosof   din  romanul  lui Matei Călinescu  - Zacharias  Lichter. Dar este oare chiar Zacharias Lichter?                    
Vasile Anton Ieșeanu, 2 decembrie 2013, Iași