Cine îl mai citește, azi, pe Alecsandri?

Născut  în chiar  anul  revoluției lui Tudor Vladimirescu,   1821,  în 21 iulie, poetul  Vasile Alecsandri  a oscilat  între  cultură și politică.

Locul   nașterii   este incert , familia   medelnicerului  Vasile Alecsandri,  fiind nevoită să se refugieze  de la Mircești - Pașcani, unde avea  moșie și conac,     în   munți, din calea  armatei lui Alexandru  Ipsilanti.

 Nu știm dacă  anul  nașterii   l-a  destinat politicii.  Cred că mai degrabă statutul de boier.   Ziua de naștere, în   data de   21 iulie,   îl situează   astrologic  la  frontiere dintre rac și fecioară.  Dacă   e reală data nașterii   pare  a   fi  contribuit  la  această dihotomie a vieții sale  - cultura și politica.         

Vasile   Alecsandri    a fost un  visător    romantic,  un   elegant al spiritului , un creatorul  al liricului, un  adevărat   cavaler  al    iubirii romantice.  Doine și lăcrămioare  și Pasteluri  îl situează    în zona  spiritualității   feminine:  natură,   gingășie ,  visare  romantică.  

Coleg   de școală    cu   Mihai Kogălniceanu   și  Matei  Millo, cu primul   va  urma calea politicii, cu celălalt a  teatrului. Matei Millo  îi   va   juca  comediile   în   celebra  Chirița. De altfel teatrul  și nu poezia  va fi  rezistența sa culturală  cu dramele  „Despot vodă”,  „Ovidiu” și comediile      „Iorgu   de la Sadagura”, „Iașii în  carnaval”, „Piatra din casă”, „Sânziana și Pepelea”,  ciclul „Chirițelor” .  Cea mai mare parte  a  scrierilor sale   au fost  prezentate mai întâi   la societatea  „Junimea”  din Iași.

 Fără îndoială că și poezia  lui Alecsandri a  dăruit   multor    tineri și tinere  din acele vremuri  momente de  desfătare spirituală,  îndeosebi  în  Pasteluri,  considerate   cea mai puternică  și mai curată simțire a naturii,  scrise într-un limbaj  atât de suav și rafinat încât  sunt considerate și acum   „cea mai mare podoabă   a  poeziei lui Alecsandri  și a  literaturii române.”  

 Și-acum îmi răsună în  minte  sintagma    „cumplita iarnă” , din  poezia Iarna lui Alecsandri.       

 De  apreciat sunt    poemele     eroice din „Balcanul și  Carpatul”  cu care  începe seria de poeme închinate ostașilor români  în Războiul de Independență.  Alecsandri   a fost  unul din   primii  mari poeți ai  Moldovei și  ai  României.    Nu întâmplător, Eminescu  i-a   dedicat în Epigonii    o strofă,    numindu-l  „rege-al  poeziei”.   

„Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

Creația  spirituală al     lui Vasile  Alecsandri este una dintre cele mai  plăcute   lecturi,  o scriitură care îl  transpune   pe cititor   în   epoci   pe care le-am  numi în  raport cu cele de azi, idilice.   Da cine îl mai citește, azi,  pe Alecsandri?

Vasile Anton  Ieșeanu,  21 iulie 2015, Iași