Faceți căutări pe acest blog

joi, 23 iulie 2015

Eseul LIBERATE ÎN IADUL DE LUX fragment


Notă:  Cartea va apărea la editura Rafet, a poetului Constantin Marafet și  va fi  lansată în cadrul  festivalului   Titel  Constantinescu, ediția a VIII-a  în data de  5 septembrie 2015  
Festivalului Internaţional de Creaţie Literară ,,TITEL CONSTANTINESCU’’, ediţia a VIII-a
5 Septembrie la 11:00
Centrul Cultural "Florica Cristoforeanu" în Rimnicu Sarat, Buzau, Romania

Participă
   

Poate
   

Refuză
Premiile care s-au acordat
Şi Mioara Bahna este pe lista de invitaţi.
  
Libertate în  iadul de lux (fragment)       
Aceasta e cea mai importantă valoare a unei societăți libere și prospere, cu oameni eliberați din chingile sărăciei. Cum îmi trăiesc viața?! Câtă libertate pot să-mi acord pentru îndeplinirea dorințelor vizavi de veniturile pe care le posed. „Există” susține Isaiah Berlin „un număr minim de opțiuni pentru fiecare alegere (nu doar pentru cele raționale și virtuoase) mai jos de care activitatea umană încetează să mai fie liberă în vreunul din înțelesurile acceptate de acest cuvânt.
Dacă am un minim de bunăstare materială, care îmi asigură un trai decent, nu mă duc să spăl babele italience la fund și nici nu accept tirania acestor babe „îndrăcite”, cum le eticheta Creangă, tiranie pe care româncele sunt nevoite să o accepte pentru un trai mai bun a familiilor lor. 
Pot să fac munci umilitoare dintr-un sentiment uman, din dragoste pentru semeni; acțiunea mea voluntară nu-mi diminuează libertatea, nici nu-mi afectează demnitatea de om. Dimpotrivă, simt un sentiment de mândrie, în raport cu acela care acceptă statutul de sclav. Libertate îl face, în democrație, pe individul care se autoguvernează, să fie propriul lui stăpân, să trăiască autonom, independent de factorii heteronomi, chiar dacă îi acceptă din necesitate. Libertatea conferită de legile democratice îi impune însă individului autoguvernarea rațională.

La americani, autoguvernarea rațională începe pentru un tânăr la 18 ani, moment când familia întrerupe întreținerea progeniturii. 

 Educaţia americană are în vedere pregătirea tinerilor pentru viață, învățarea cu greutățile incipiente, pentru a-și asigura singuri mijloacele de subzistență și bunăstarea proprie. 
Pragmatismul american impune, prin această școală a devenirii ca om, responsabilizarea tinerilor pentru propria lor existență. A lua viața în piept și a deveni propriul tău stăpân e un exercițiu benefic suveranității morale al unui individ. 
 La noi se practică protecția progeniturii până la vârsta maturității depline, ceea ce conduce la infantilizare și, implicit, nevoia unui protector. Consecințele sunt adesea nefaste; infantilizarea îl abate pe tânăr de la calea firească a devenirii umane. Mulți, la vârsta când ar trebuie să fie bărbați adevărați, se mai țin de fusta mamei sau cer protecția tatălui.
To be a man! - Să fii om!”, sau „Să devii om!”, așa scrie pe toate frontispiciile instituțiilor de învățământ american. Să fii om înseamnă să ai capacitatea să fii autonom. Bertrand Russel numește drept principiu prim al umanului actul creativ al unui individ ,,fie că actul creativ se petrece în sfera politică, în știință sau în artă.” Actul creativ, spune filosoful englez, îl eliberează pe omul pasionat cu adevărat de creație, de dorința de proprietate. Wow! 
 Omul, cu adevărat pasionat de creativitate, omul care trăiește pentru ceva, pentru o idee, pentru un ideal, pentru o mare iubire se eliberează de capcana senzorial – materială care devine doar substitut, care îi asigură existența, și nu o dominantă a vieții.

Vasile Anton Ieșeanu, 23 iulie 2015, Iași   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu