Citind romanul lui Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi, am găsit asemănări izbitoare între ceea ce primul nostru romancier numea „ciocoi” și „spânul, omul roș” descris de Creangă în Povestea lui Harap-Alb. E uimitor cum cei doi au avut aceeași viziune asupra individului parvenit, numindu-i însă cu expresii specifice, Nicolai Filimon „ciocoi”, Ion Creangă „spân,omul roș”.
Iată cum îi descrie Nicolae Filimon în Prologul romanului pe ciocoi! „Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se organiza, decât a da frânele în mâinile parveniților, meniți din concepțiune a fi slugi și educați într-un mod cum se poate scoate lapte din piatră seacă.[…]Ciocoiul este , totdeauna și în orice țară, un om venal , ipocrit , laș, orgolios , lacom brutal până la barbarie și dotat cu o ambițiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce și-a ajuns ținta aspirațiunilor sale. ”(Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi, Ed. Jurnal Național,2009, București)
Pe Traian Băsescu și pe Iohannis i-am identificat cu spânul, omul roș din Povestea lui Harap-Alb a genialului Creangă, dar pot fi la fel de bine și ciocoi, cum au fost definiți de către Nicolae Filimon parveniții.
Povestitorul moldovean îl descrie pe spân ca fiind „un individ calculat, perfid, tenace, răzbunător, pus pe căpătuială, mincinos, plin de viclenii și șiretlicuri, trufaș, vulgar, arivist, mitocan, neam prost, complexat - induce în clasa politică veninul invidiei, al răutății și al trădării, înjură și pălmuiește slugile, pentru a-și întări autoritatea prin teroare și frică, vrăjmaș al omului de rând la fel ca dracul din creația populară, este amestecat acolo unde se petrece o trădare, o ispită, un rău, cumulând puteri distrugătoare cu mult mai complexe și secrete.( Wow! Ce uluitoare asemănări cu Băsescu!). Traian Băsescu deține ca și spânul din poveste arta mistificării, a dialecticii dibace, înșelătoare. (Eugen Simion – Cruzimile unui umorist jovial, Ed. Princeps Media, 2014,Iași), într-o sintagmă, cum spune Creangă, „fără de lege” sau „fără de suflet.”
Ai crede că e întruchiparea răului universal ca Lenin, Stalin și Hitler. Nu e! Spânul, spune Eugen Simion întruchipează un rău mai mărunt, răul pus pe căpătuială.[…] El are o funcție în basm, și anume aceea de a împiedica binele, dreptatea, adevărul și când câștigă o exercită cu trufie și vulgaritate de arivist plin de complexe. Extraordinar de bine caracterizat! Ca și cum Eugen Simion s-ar fi inspirat din morala politicianului Traian Băsescu când face analiza spânului, omul roș, nu din personajul spânul, omul roș din Povestea lui Harap-Alb. ( Vasile Anton Ieșeanu - O societate (auto)mutilată după Patul lui Procust, eseu în pregătire).
