Faceți căutări pe acest blog

joi, 14 septembrie 2017

De ce iubesc Democrația și capitalismul?




MESAJ-AVERTISMENT PENTRU CEI CARE S-AU #SĂTURAT DE DEMOCRAȚIE: Nu mai priviți precum chiorul la Democrație!
Moto: Nu demult, Ismail Kadare observa că „politica contradictorie, ilogică” a Europei a făcut ca în Peninsula Balcanică, mereu neliniștită și epică, să se resimtă „o oboseală de democrație.”( Marian Nazat- România părăsită)
Democrația este „rânduiala politică” așa definea Pericle, conducătorul Atenei, prima Democrație a lumii fiind „o pildă pentru alții”, deoarece „ocârmuirea statului nu se reazemă pe puțini, ci pe cei mulți, în această ocârmuire, spune acest mare orator, „în afacerile lor personale, toți cetățenii sunt egali în fața legilor, drumul la onoruri și la viața publică este deschis în măsura în care opinia publică îi apreciază talentele, după merit mai mult decât după clasa socială; sărăcica nu este un motiv de inferioritate și nu împiedică de a se face folositor Statului pe oricine e în stare.” (Tucidide - Războiul peloponisiac, 1941, traducere M. Jakota, București). Fără îndoială acesta este modul ideal în a trăi într-o Democrația.
În pofida multor, neajunsuri, nepotisme, favoritisme, licitații trucate de care nu este scutită nici Democrația americană, considerată de unii inocenți drept „leagănul democratiei”, această rânduială politică are marele merit că urmează, în pofida unui balans amețitor și periculos între extremele de stânga și de dreapta și a unor dezechilibre provocate de dezaxați politici și slugi cu instincte de ucigași, unii pozând în cavalerii dreptății fără prihană, mascând în statul de drept,statul ascuns, Democrația rămâne calea politică cea mai rațională.
Ca o paranteză, spun că este adevărat că în perioada interbelică, elita noastră intelectuală (Eliade, Noica, Țuțea și alții) , dezgustată până la greață de mascarada democrației dâmbovițene, a simpatizat sau chiar s-a înhămat în propaganda de susținere a extremei drepte legionare.
Urmarea a fost dezastruoasă pentru această elită, pentru popor și România. Cealaltă extremă, extrema stângă comunistă, a fost și mai dezastruoasă pentru popor și pentru țară.
Așadar singura cale politică este Democrația. Și nu doar pentru un popor și o țară, ci și pentru om ca individ. Și în leagănul democrației, oamenii au avut de suferit de pe urma unor politicieni paranoici și a vânătorii de vrăjitoare declanșate, în numele apărării a „unei invazii ostile” de fantome ale comunismului în America, însă marele avantaj al Democrației pentru individ este că are o șansă de salvare, atunci când i se face o nedreptate sau se comit abuzuri din partea oamenilor puterii, are șansa de a rămâne liber, de a vorbi liber, de a-și apăra crezul său, fără riscul de a fi închis și torturat, reeducat ș recreat ca „om nou” și mai cu seamă are marea șansa de a-și face dreptate cu o justiție cât de cât independentă de politic. „Într-o societate deschisă, oricât ar fi de rău, există întotdeauna o salvare. [...] Firește, poți să ajungi atât de deprimat și nefericit, încât să te procopsești cu un atac de cord. Însă poți găsi alternative.. ” (Philip Roth - M-am căsătorit cu un comunist).
În Democrație, primează oricărui spirit de turmă, specific doar regimurilor extremiste de stânga și de dreapta, acum neo- extremismului de stânga( Political correctness), individualismul, competiția creativă, afirmarea socială indiferent de clasa socială din care faci parte, după merite, inteligență și talente cum spunea Pericle în urmă cu peste două mii de ani și nu după bogăția afișată ostentativ.
Prin urmare, Democrația determină pe individ să fie un luptător, să fie mereu în arenă, să-și apere drepturile ca un bărbat adevărat; cine abandonează lupta e un învins al sortii, un abisal , leneș sau incompetent, ins plat, menit să fie slugă și care își merită soarta de slugă. „O luptă-i viața; deci de luptă / cu dragoste de ea cu dor [...] Trăiesc acei ce vor lupte/ Iar cei fricoși se plâng și mor. (George Coșbuc - Lupta Vieții)
Iohannis cu de la sine putere a șters de pe site-ul Academiei române Apelul unor academicieni români
Către Poporul Român, Către instituţiile Statului Român .Nimeni nu s-a revoltat, nimeni nu a ieșit în stradă pentru acest abuz,m cenzura fiind prima manifestare a tiraniei. Apelul viza apărarea românismului împotriva globalismului. Românii au rămas inerți la acest abuz comis de impostorul „ales” de oficinele străine prin manipularea românilor. NU VĂ REVOLTĂ CENZURA LUI IOHANNIS? SAU VĂ DOARE ÎN COT DE ROMÂNIA, DE VOI ÎNȘIVĂ ȘI DE SOARTA VOASTRĂ?! TRĂIȚI-VĂ VIEȚILE, DRAGI ROMÂNI, ÎN ACEEAȘI MIZERIE MORALĂ. PROBABIL VĂ PLACE CIZMA IUNCHERULUI PE GRUMAZUL VOSTRU AȘA CUM V-A PLĂCUT ȘI CEA  A TURCILOR,  A  RUȘILOR  ȘI AMERICANILOR.   DACĂ E AȘA VĂ MERITAȚI SOARTA, NEAM DE SLUGI!
Vasile Anton Ieșeanu,  14 septembrie 2017, Iași 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu