Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta geacă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta geacă. Afișați toate postările

luni, 27 februarie 2012

Little stumblebum



Once a month I go take my prescription from your health care provider. It's a rule, statornicită, I believe in the existence of pensioners: we are a life and then give a pension on drugs.                                                                           
 In this way creștem life expectancy. And we are glad that we can live a day ... and yet a day ... with pills.   With each generation, more drugs, more pill for survival.                                                               
  As the nearest pharmacy is Pharmacy Cabinet of Longavit station in the area, I stop by here, to buy drugs. Hardly find amongst mormanele of snow, a parking.                            
Park and pick it up quickly through the snow on the sidewalk.   Trying to maintain a balance through snow, slippery sways people as penguins.  Here the City Hall services have no longer enough.  Can companies empower expected to melt the snow and collect the money. Who verifies whether or not cleaning the pedestrian alley?                                                                                           I is afraid that again raised the charges;  When it snows in winter is the best time as specialist firms to steal money out of our pockets. Not much!  One Lion each. Well, what does it matter that steals a lion in your Pocket today everyone!  Give him a lion to a beggar. When you have, but when you do it?!...                                  Leaving the Pharmacy and got it, as usual, any ideas, go towards the machine, without giving consideration to passersby or what is going on around me.         
, D-d-I, collected money for them ... food! \"  I stop and I look like the teenager being shortsighted, which screams of despair.  A paltry sum compared with the immodest to me.   A concern, somewhat intrigued;   There seems to me to be a beggar.  Originally I thought him boy. I can desluși girl features. Wearing a Brown, capes, geacă, mature, well above its extent.  Hood, as big, it almost completely covers the face.             
The features of the face, Brown eyes, languroși, mouth, lips and long hair a few wires were saved from the hood, rebel intuiesc that girl.  From mâneca gecii mânuță stretch toward me a child.  They see black, uncut fingernails and colloquial.   Clothes, much too large for the body weak and not too clean, betray the poverty. They appreciate the eye age and height; has around 12-13 years and a forty metre high.   
 The fact that trying to conceal identity I shall indicate that it is uncomfortable with this posture, accidentally, by cerșetoare. But hunger, in the words of Ugolino of Pisa, overcome, not just embarrassment, but even the pain.
Well, but your parents? ... \"a wonder, intrigued.        At a, her aunt. Târgu-Mureş, are ...   Summer day at aunt works with the Lipovans, but now does not work. \"                                
    I realize that Târgu e Târgu Frumos. People began to shorten names. When someone says, in Târgu-Mureş, Iaşi County, it is implicit that the Târgu Frumos, as I think subînțeleg in other counties the names of other fairs. For example, in Târgu neamţ, if you say \"is that it comes to Târgu Neamţ.        
    , I come by train, continue, to make money for food. Her mother was married to Constance ... Dad died ... \"
At that time would have been in school. But, certainly, abandoned school.  And not by going not going to school can be a chance ..., the school's heavy materials or gaps, and do it more. When you want something truly, talking about all the universe's Coelho, compete for you ... you must be informed, but also a great effect, it will be completed beyond the limits of raționalului, if you want to leave the family circle, otherwise you are the leaf-n wind.  At the mercy of destiny. Must have for learning and reluctantly.              They stretch a banknote of a lion. Ought to give him more. But I do not give money out of the House. And are so cerșetori …, so hungry ... so many in need.
                      I thank the little cerșetoare and quickly to other pedestrians. Some others may refuse to send a moraliști to work, many of the young ones a swearing person; some more merciful to put in your hand a Sou.  Looking for Pharmacy and, from there, sees on the old, post at the entrance.  
                     Waiting to get customers, retired as me, but, certainly, more Christians. The age of the third are not moral, not sent to work in a swearing person. -Give out and bănuțul.  Scormonesc, purse, ten minutes to find a Sou. Girl patient awaits.                                                             
             How can a mother to abandon the child, to marry a man and leave her daughter from the first marriage, in the will of demise?

Destiny the girl seems to be sealed. From cerșetorie to prostitution is not only a step. Will getting married or not, will have to turn it a child and just like his mom, it will abort the demise. Destiny is a history which repeats. Jorge Luis Borges says of the inferno that is there where possible evil. The steps leading to the inferno of the girl.                                   
         Which generation will be able to exit this vicious circle? From my research I can affirm that the seal on the destiny of a family, make it repeat for five-seven generations.  The girl will become either a nimfetă, like Nabokov's Lolita, a prostitute at the corner of the street. Selfish gene not heeding her troubles, wants at all costs to be passed.                                                    
 I don't know any hormones was a halt, on the contrary it constrain to abandon.  By will or need will leave sedusă. Sedusă and abandoned.  And if possible a child growing up, they will abandon herself to the State or elsewhere.   In the novel the circle of family, André Maurois demonstrates that destiny is a history which repeats.          
Sooner or later, willy-nilly, will accept disprețuitul social status — professional amorului.  Exploited or violently by a pimp will undoubtedly become a vagina, an inflatable doll.                         
Will sell as a pet at the fair who gives more. And in old age, as well as now, will cerși the corner of the street. After all, what we do when we're in little children, adults or repeat it when we get old.   Scenarios are plausible, hard bypassed, in these times, poor girl. The weather went Cinderella and Prince salvator. Now there are several possibilities to take your hand, one destiny.  Poor girl never has to wait for the Prince of the story which was rescued from poverty. But many more dreams of a Prince.                                                            
 Why his MOM abandoned her?  It is true that man accepts hard offspring of others, but the woman family status; She makes the rules, not a man.                                                                                             
The refusal of the offspring began another animal is reminiscent of that man, in general, cannot be granted. Young Lion, the lion family, kills chickens to old to submit their own genes. As a rule, men women's offspring with other refuse.  But we are people.  A responsible parent does not drop out, the progenitura of their blackmail, may require the rules of the game.     
 But it can also be called a mother, the mother of small cerșetoare?    A responsible parent, and in the case of denied categorically, choose the child and not the man.  As long as we do not have kids live for us.  From the moment when we give birth to a living being, should abandonăm any selfishness and to live for the being to whom we gave life. We have this human and Christian debt default.   Otherwise we cannot call people.                     
French writer George Sand had a dozen lovers, but when he was put in a position to choose between lovers and children, in particular children, without hesitation.  And if a man refuses to accept other's progenitura, a woman in mother must determine to accept with her child, if a woman really wants.                                                                                                  You choose your image? And what possible prevedeți this girls destiny?                                                                    Mr. Anton, Iaşi, 22 February 2012   

miercuri, 22 februarie 2012

Fete pentru infern


  
Odată  pe lună  merg să-mi iau rețeta  de la medicul de familie. E  o regulă statornicită , cred,   în  existența  pensionarilor: muncim o viață ca apoi să dăm pensia pe medicamente.                                                                            
 În acest  fel  creștem speranța de viață. Și  ne bucurăm  că mai putem trăi o zi... și încă  o zi…,  cu pastile.   Cu fiecare generație mai multe  medicamente, mai  multe pilule, pentru supraviețuire.                                                                
  Cum, cea  mai apropiată  farmacie de cabinetul medicului  este farmacia Longavit  din  zona gării Iași,   mă opresc ,  să  cumpăr de aici   medicamentele. Cu greu găsesc, printre  mormanele de zăpadă,   un loc de parcare.                             
Parchez  și o iau repede prin zăpadă de pe trotuar.   Încercând să-și mențină  echilibrul prin zăpada  alunecoasă, oamenii se leagănă ca niște pinguini.  Pe aici serviciile primăriei n-au  mai ajuns.  Poate  societățile abilitate    așteaptă să se topească zăpada  și să  încaseze banii. Cine  mai  verifică dacă  a fost  sau nu  curățat trotuarul?                                                                                           Îmi este teamă  că iarăși măresc  taxele;  iarna când ninge e cel mai bun moment ca firmele specializate să fure  banii  din buzunarele noastre. Nu mult!  Câte un leu de fiecare. Ei, ce contează că  fură  azi un leu din buzunarul fiecăruia!  Un leu îl  dai la un cerșetor. Când îl ai, dar când nu-l ai?!...                                  Ies din  farmacie și,   prins, ca de obicei,  de vreo idee, merg spre  mașină, fără  să   dau atenție la trecători sau la ceea ce se petrece în jurul meu.          
,,D-le, d-le…  strâng bani pentru   mâncare!”  Mă  opresc și mă uit, ca adolescentul   miop, la ființa care strigă a disperare.  O  față  măruntă  mă  privește   cu  sfială.   O privesc , oarecum, intrigat;   nu mi se pare a fi un  cerșetor.  Inițial am crezut că-i  băiat. Nu-i  pot  desluși  trăsăturile de fată. Poartă  o  geacă   cu glugă, maronie,    pentru mature, mult peste  măsura ei.  Gluga , la fel de mare,   îi acoperă aproape complet  fața.              
Din trăsăturile feței, a ochilor căprui, languroși,  gura mică, buzele roșii  și  câteva fire  lungi  de păr  scăpate  rebel   din glugă, intuiesc că e fată.  Din mâneca gecii întinde  spre mine o mânuță de copil.  Îi văd unghiile negre, netăiate  și  neîngrijite.   Haina, mult prea mare pentru trupul firav și nu prea curată,   trădează sărăcia. Îi apreciez vârsta  din ochi  și după înălțime; are în jur de  12-13 ani și un metru  patruzeci înălțime.    
 Faptul  că încearcă să-și ascundă identitatea îmi  indică că e jenată de această postură, accidentală, de cerșetoare. Dar foamea,  cum spunea Ugolino din Pisa, învinge, nu doar jena , ci chiar și durerea.
,,Bine, dar părinții tăi?...  o întreb, intrigat.        ,,Stau la o mătușă. Sunt din Târgu…   Vara, mătușa   muncește  cu ziua la lipoveni, dar acum nu are de lucru.”                                 
    Îmi dau seama că Târgu  e  Târgu Frumos. Oamenii au început să scurteze denumirile mari. Când cineva spune  Târgu, în  județul  Iași,  subînțelege că e  vorba de Târgu Frumos, cum cred că subînțeleg  în celelalte  județe  denumiri ale altor târguri. Ca de exemplu, în  Neamț , dacă spui Târgu  se  înțelege că-i  vorba de  Târgu  Neamț.         
    ,,Am venit cu trenul, continua fata,   să fac  bani pentru mâncare. Mama  s-a măritat  la Constanța …, tata  a murit…” 
La ora aceea ar   fi trebuit  să fie la școală. Dar, cu siguranță, a abandonat școala.  Și nici  prin gând  nu-i trece că școala  poate fi o șansă…,  școala e grea  și lipsurile materiale o fac și mai  grea. Când vrei ceva cu adevărat , vorba lui Coelho, tot Universul  concurează pentru tine … , dar îți trebuie voință, o mare voință,  o voință dusă până dincolo de limitele  raționalului, dacă vrei să ieși din cercul  de familie,  altfel  ești ca frunza-n vânt.  La cheremul   destinului. Pentru învățătură  trebuie să  ai și tragere de inimă.              Îi întind o bancnotă de un leu. Ar  fi trebuit să-i dau mai mult. Dar nu mă dau banii afară din casă. Și sunt atâția cerșetori…, atâția flămânzi…, atâția  în nevoi. 
                      Mica cerșetoare  îmi mulțumește  și se  repede la alți trecători. Unii  o refuză, alții mai moraliști  o trimit la muncă,  mulți din cei tineri  o înjură; unii mai milostivi  îi pun în palmă  un bănuț.  Se uită  spre  farmacie și cum, de-acolo, vede  ieșind bătrâni,  se  postează  la intrare.   
                     Așteaptă să iasă  clienții, pensionari ca și mine, dar, cu siguranță, mai creștini . Cei de vârsta  a treia  nu-i fac morală , n-o trimit la muncă, n-o înjură. Scot și-i dau bănuțul.  Scormonesc,  în portmoneu, câte  zece  minute până găsesc un bănuț. Fata îi așteaptă  răbdătoare.                                                              
             Cum poate o mamă  să-și abandoneze copilul, să se mărite cu  un bărbat și să-și  lase  fiica, din  prima căsătorie,   în voia sorții? 

Destinul fetei  pare a fi pecetluit. De la cerșetorie la prostituție nu-i decât un pas. Se va mărita sau nu, va avea la rându-i un copil  și la fel, ca maică-sa,  îl va abandona în voia sorții. Destinul e  o istorie ce se repetă. Jorge Luis de Borges spune că infernul este acolo unde-i posibil răul. Pașii fetei duc spre infernul existenței.                                   
         A  câta generație  va  reuși  să  iese din  acest cerc vicios? Din cercetările mele   pot afirma că pecetea  pusă pe  destinul unei familii, face să se repete  vreme de  cinci-șapte  generații.  Fata va deveni, fie  o nimfetă, la fel ca Lolita   lui Nabokov, fie o prostituată la colț de stradă. Gena egoistă nu  ia în seamă  necazurile ei,  vrea cu orice preț să fie transmisă.                                                     
 Nici  hormonii nu știu s-o oprească,  dimpotrivă  -  o constrâng   la abandon.  De  voie sau de nevoie se va lăsa sedusă. Sedusă și abandonată.  Și posibil, cu un copil  de crescut, pe care  îl va abandona… la stat  sau aiurea.   În romanul  Cercul de familie,  André Maurois  demonstrează că  destinul  e  o istorie ce se repetă.           
Mai devreme sau mai târziu , vrând-nevrând,  va accepta disprețuitul  statut social  -  de profesionistă  a amorului.  Exploatată abil sau violent de vreun  proxenet,  fără îndoială, va deveni  un vagin de vânzare,  o păpușă  gonflabilă vie.                          
O va vinde ca pe un  animal la târg  cui dă mai mult. Și la bătrânețe, la fel ca și acum, va cerși la colț de stradă. Căci, ce facem în mic când suntem copii , repetăm când ajungem adulți sau bătrâni.   Sunt scenarii plauzibile,  greu de ocolit, în  aceste vremuri, de fata săracă. S-a   dus vremea Cenușăresei  și a prințului salvator. Acum sunt  mai multe  posibilități să-ți iei, singură, în mână destinul.  Fata  săracă nu mai trebuie să aștepte  prințul din poveste  care s-o salveze de sărăcie. Dar multe mai visează la un prinț.                                                             
 De ce maică-sa  a abandonat-o?  E adevărat că bărbatul acceptă   greu progeniturile  altora , dar femeia  impune statutul familie; ea face regulile existențiale, nu  bărbatul.                                                                                              
Refuzul progeniturii altuia  e o reminiscență animală, de care  bărbatul, în general,  nu se poate elibera. Leul tânăr, care preia familia  leului bătrân,   ucide puii spre a-și  transmite propriile gene. De regulă, bărbații  refuză  progeniturile femeii  cu alți bărbați.  Dar noi suntem oameni.  O mamă  responsabilă   nu-și abandonează  progenitura, la micul șantaj al bărbatului,    îi poate impune regulile jocului.      
 Dar   mai poate fi numită  mamă,   mama micii cerșetoare?    O mamă  responsabilă, în cazul refuzului categoric al acestuia,   alege copilul și nu bărbatul.  Atâta vreme cât nu avem copii  trăim pentru noi.  Din momentul când  dăm naștere  unei ființe, trebuie  să abandonăm orice  egoism  și să  trăim pentru ființa  căreia i-am dat viață. Avem această datorie creștină  și implicit  umană.   Altfel nu ne putem numi oameni.                      
Scriitoarea franceză  George Sand a avut o duzină de amanți, dar când a fost pusă  în situația să aleagă, între amanți și copii, a ales, fără ezitare, copiii.  Și dacă bărbatul refuză să  accepte progenitura altuia,   o femeie  cu statut de mamă trebuie să-l determine să accepte cu copilul ei, dacă o dorește   pe femeie cu adevărat.                                                                                                  Dumneavoastră  ce-ați alege? Și ce destin  posibil prevedeți acestei fete?                                                                    Vasile Anton , Iași, 22 februarie 2012