Scriu filosofiei şi literatură (eseuri, povestiri, nuvele, poezie, haiku şi haibun)
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta geacă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta geacă. Afișați toate postările
luni, 27 februarie 2012
Little stumblebum
Once a month I go take my prescription from your health care provider. It's a rule, statornicită, I believe in the existence of pensioners: we are a life and then give a pension on drugs.
In this way creștem life expectancy. And we are glad that we can live a day ... and yet a day ... with pills. With each generation, more drugs, more pill for survival.
As the nearest pharmacy is Pharmacy Cabinet of Longavit station in the area, I stop by here, to buy drugs. Hardly find amongst mormanele of snow, a parking.
Park and pick it up quickly through the snow on the sidewalk. Trying to maintain a balance through snow, slippery sways people as penguins. Here the City Hall services have no longer enough. Can companies empower expected to melt the snow and collect the money. Who verifies whether or not cleaning the pedestrian alley? I is afraid that again raised the charges; When it snows in winter is the best time as specialist firms to steal money out of our pockets. Not much! One Lion each. Well, what does it matter that steals a lion in your Pocket today everyone! Give him a lion to a beggar. When you have, but when you do it?!... Leaving the Pharmacy and got it, as usual, any ideas, go towards the machine, without giving consideration to passersby or what is going on around me.
, D-d-I, collected money for them ... food! \" I stop and I look like the teenager being shortsighted, which screams of despair. A paltry sum compared with the immodest to me. A concern, somewhat intrigued; There seems to me to be a beggar. Originally I thought him boy. I can desluși girl features. Wearing a Brown, capes, geacă, mature, well above its extent. Hood, as big, it almost completely covers the face.
The features of the face, Brown eyes, languroși, mouth, lips and long hair a few wires were saved from the hood, rebel intuiesc that girl. From mâneca gecii mânuță stretch toward me a child. They see black, uncut fingernails and colloquial. Clothes, much too large for the body weak and not too clean, betray the poverty. They appreciate the eye age and height; has around 12-13 years and a forty metre high.
The fact that trying to conceal identity I shall indicate that it is uncomfortable with this posture, accidentally, by cerșetoare. But hunger, in the words of Ugolino of Pisa, overcome, not just embarrassment, but even the pain.
Well, but your parents? ... \"a wonder, intrigued. At a, her aunt. Târgu-Mureş, are ... Summer day at aunt works with the Lipovans, but now does not work. \"
I realize that Târgu e Târgu Frumos. People began to shorten names. When someone says, in Târgu-Mureş, Iaşi County, it is implicit that the Târgu Frumos, as I think subînțeleg in other counties the names of other fairs. For example, in Târgu neamţ, if you say \"is that it comes to Târgu Neamţ.
, I come by train, continue, to make money for food. Her mother was married to Constance ... Dad died ... \"
At that time would have been in school. But, certainly, abandoned school. And not by going not going to school can be a chance ..., the school's heavy materials or gaps, and do it more. When you want something truly, talking about all the universe's Coelho, compete for you ... you must be informed, but also a great effect, it will be completed beyond the limits of raționalului, if you want to leave the family circle, otherwise you are the leaf-n wind. At the mercy of destiny. Must have for learning and reluctantly. They stretch a banknote of a lion. Ought to give him more. But I do not give money out of the House. And are so cerșetori …, so hungry ... so many in need.
I thank the little cerșetoare and quickly to other pedestrians. Some others may refuse to send a moraliști to work, many of the young ones a swearing person; some more merciful to put in your hand a Sou. Looking for Pharmacy and, from there, sees on the old, post at the entrance.
Waiting to get customers, retired as me, but, certainly, more Christians. The age of the third are not moral, not sent to work in a swearing person. -Give out and bănuțul. Scormonesc, purse, ten minutes to find a Sou. Girl patient awaits.
How can a mother to abandon the child, to marry a man and leave her daughter from the first marriage, in the will of demise?
Destiny the girl seems to be sealed. From cerșetorie to prostitution is not only a step. Will getting married or not, will have to turn it a child and just like his mom, it will abort the demise. Destiny is a history which repeats. Jorge Luis Borges says of the inferno that is there where possible evil. The steps leading to the inferno of the girl.
Which generation will be able to exit this vicious circle? From my research I can affirm that the seal on the destiny of a family, make it repeat for five-seven generations. The girl will become either a nimfetă, like Nabokov's Lolita, a prostitute at the corner of the street. Selfish gene not heeding her troubles, wants at all costs to be passed.
I don't know any hormones was a halt, on the contrary it constrain to abandon. By will or need will leave sedusă. Sedusă and abandoned. And if possible a child growing up, they will abandon herself to the State or elsewhere. In the novel the circle of family, André Maurois demonstrates that destiny is a history which repeats.
Sooner or later, willy-nilly, will accept disprețuitul social status — professional amorului. Exploited or violently by a pimp will undoubtedly become a vagina, an inflatable doll.
Will sell as a pet at the fair who gives more. And in old age, as well as now, will cerși the corner of the street. After all, what we do when we're in little children, adults or repeat it when we get old. Scenarios are plausible, hard bypassed, in these times, poor girl. The weather went Cinderella and Prince salvator. Now there are several possibilities to take your hand, one destiny. Poor girl never has to wait for the Prince of the story which was rescued from poverty. But many more dreams of a Prince.
Why his MOM abandoned her? It is true that man accepts hard offspring of others, but the woman family status; She makes the rules, not a man.
The refusal of the offspring began another animal is reminiscent of that man, in general, cannot be granted. Young Lion, the lion family, kills chickens to old to submit their own genes. As a rule, men women's offspring with other refuse. But we are people. A responsible parent does not drop out, the progenitura of their blackmail, may require the rules of the game.
But it can also be called a mother, the mother of small cerșetoare? A responsible parent, and in the case of denied categorically, choose the child and not the man. As long as we do not have kids live for us. From the moment when we give birth to a living being, should abandonăm any selfishness and to live for the being to whom we gave life. We have this human and Christian debt default. Otherwise we cannot call people.
French writer George Sand had a dozen lovers, but when he was put in a position to choose between lovers and children, in particular children, without hesitation. And if a man refuses to accept other's progenitura, a woman in mother must determine to accept with her child, if a woman really wants. You choose your image? And what possible prevedeți this girls destiny? Mr. Anton, Iaşi, 22 February 2012
miercuri, 22 februarie 2012
Fete pentru infern
Odată pe lună merg să-mi iau rețeta de la medicul de familie. E o regulă statornicită , cred, în existența
pensionarilor: muncim o viață ca apoi să dăm pensia pe medicamente.
În
acest fel creștem speranța de viață. Și ne bucurăm
că mai putem trăi o zi... și încă
o zi…, cu pastile. Cu fiecare
generație mai multe medicamente,
mai multe pilule, pentru
supraviețuire.
Cum,
cea mai apropiată farmacie de cabinetul medicului este farmacia Longavit din
zona gării Iași, mă opresc , să cumpăr de aici medicamentele. Cu greu găsesc, printre mormanele de zăpadă, un loc
de parcare.
Parchez
și o iau repede prin zăpadă de pe
trotuar. Încercând să-și mențină echilibrul prin zăpada alunecoasă, oamenii se leagănă ca niște
pinguini. Pe aici serviciile primăriei
n-au mai ajuns. Poate
societățile abilitate așteaptă să se topească zăpada și să
încaseze banii. Cine mai verifică dacă
a fost sau nu curățat trotuarul? Îmi este teamă că iarăși măresc taxele;
iarna când ninge e cel mai bun moment ca firmele specializate să fure banii
din buzunarele noastre. Nu mult! Câte
un leu de fiecare. Ei, ce contează că
fură azi un leu din buzunarul
fiecăruia! Un leu îl dai la un cerșetor. Când îl ai, dar când nu-l
ai?!... Ies
din farmacie și, prins,
ca de obicei, de vreo idee, merg spre mașină, fără
să dau atenție la trecători sau
la ceea ce se petrece în jurul meu.
,,D-le, d-le… strâng bani pentru mâncare!” Mă
opresc și mă uit, ca adolescentul
miop, la ființa care strigă a disperare.
O față măruntă mă
privește cu sfială. O
privesc , oarecum, intrigat; nu mi se pare a fi un cerșetor. Inițial am crezut că-i băiat. Nu-i
pot desluși trăsăturile de fată. Poartă o
geacă cu glugă, maronie, pentru
mature, mult peste măsura ei. Gluga , la fel de mare, îi
acoperă aproape complet fața.
Din trăsăturile feței,
a ochilor căprui, languroși, gura mică,
buzele roșii și câteva fire
lungi de păr scăpate rebel din glugă, intuiesc că e fată. Din mâneca gecii întinde spre mine o mânuță de copil. Îi văd unghiile negre, netăiate și
neîngrijite. Haina, mult prea
mare pentru trupul firav și nu prea curată, trădează sărăcia. Îi apreciez vârsta din ochi și după înălțime; are în jur de 12-13 ani și un metru patruzeci înălțime.
Faptul
că încearcă să-și ascundă identitatea îmi indică că e jenată de această postură,
accidentală, de cerșetoare. Dar foamea,
cum spunea Ugolino din Pisa, învinge, nu doar jena , ci chiar și
durerea.
,,Bine, dar părinții
tăi?...” o întreb, intrigat. ,,Stau la o mătușă. Sunt
din Târgu… Vara, mătușa
muncește cu ziua la lipoveni, dar
acum nu are de lucru.”
Îmi
dau seama că Târgu e Târgu Frumos. Oamenii au început să scurteze
denumirile mari. Când cineva spune
Târgu, în județul Iași,
subînțelege că e vorba de Târgu
Frumos, cum cred că subînțeleg în
celelalte județe denumiri ale altor târguri. Ca de exemplu,
în Neamț , dacă spui Târgu se
înțelege că-i vorba de Târgu
Neamț.
,,Am venit cu trenul, continua fata, să fac bani pentru mâncare. Mama s-a măritat la Constanța …, tata a murit…”
,,Am venit cu trenul, continua fata, să fac bani pentru mâncare. Mama s-a măritat la Constanța …, tata a murit…”
La ora aceea ar fi trebuit
să fie la școală. Dar, cu siguranță, a abandonat școala. Și nici
prin gând nu-i trece că
școala poate fi o șansă…, școala e grea
și lipsurile materiale o fac și mai
grea. Când vrei ceva cu adevărat , vorba lui Coelho, tot Universul concurează pentru tine … , dar îți trebuie
voință, o mare voință, o voință dusă
până dincolo de limitele raționalului,
dacă vrei să ieși din cercul de familie,
altfel ești ca frunza-n vânt. La cheremul
destinului. Pentru învățătură trebuie
să ai și tragere de inimă. Îi
întind o bancnotă de un leu. Ar fi
trebuit să-i dau mai mult. Dar nu mă dau banii afară din casă. Și sunt atâția
cerșetori…, atâția flămânzi…, atâția în
nevoi.
Mica
cerșetoare îmi mulțumește și se
repede la alți trecători. Unii o
refuză, alții mai moraliști o trimit la
muncă, mulți din cei tineri o înjură; unii mai milostivi îi pun în palmă un bănuț. Se uită
spre farmacie și cum, de-acolo,
vede ieșind bătrâni, se
postează la intrare.
Așteaptă
să iasă clienții, pensionari ca și mine,
dar, cu siguranță, mai creștini . Cei de vârsta
a treia nu-i fac morală , n-o
trimit la muncă, n-o înjură. Scot și-i dau bănuțul. Scormonesc, în portmoneu, câte zece minute până găsesc un bănuț. Fata îi așteaptă răbdătoare.
Cum poate o mamă
să-și abandoneze copilul, să se mărite cu un bărbat și să-și lase
fiica, din prima căsătorie, în voia
sorții?
Destinul fetei pare a fi pecetluit. De la cerșetorie la
prostituție nu-i decât un pas. Se va mărita sau nu, va avea la rându-i un
copil și la fel, ca maică-sa, îl va abandona în voia sorții. Destinul
e o istorie ce se repetă. Jorge Luis de
Borges spune că infernul este acolo unde-i posibil răul. Pașii fetei duc spre
infernul existenței.
A câta generație va reuși să iese din acest cerc vicios? Din cercetările mele pot afirma că pecetea pusă pe destinul unei familii, face să se repete vreme de cinci-șapte generații. Fata va deveni, fie o nimfetă, la fel ca Lolita lui Nabokov, fie o prostituată la colț de stradă. Gena egoistă nu ia în seamă necazurile ei, vrea cu orice preț să fie transmisă.
A câta generație va reuși să iese din acest cerc vicios? Din cercetările mele pot afirma că pecetea pusă pe destinul unei familii, face să se repete vreme de cinci-șapte generații. Fata va deveni, fie o nimfetă, la fel ca Lolita lui Nabokov, fie o prostituată la colț de stradă. Gena egoistă nu ia în seamă necazurile ei, vrea cu orice preț să fie transmisă.
Nici
hormonii nu știu s-o oprească, dimpotrivă - o
constrâng la abandon. De voie
sau de nevoie se va lăsa sedusă. Sedusă și abandonată. Și posibil, cu un copil de crescut, pe care îl va abandona… la stat sau aiurea. În romanul Cercul
de familie, André Maurois demonstrează
că destinul e o
istorie ce se repetă.
Mai devreme sau mai
târziu , vrând-nevrând, va accepta disprețuitul
statut social - de
profesionistă a amorului. Exploatată abil sau violent de vreun proxenet,
fără îndoială, va deveni un vagin
de vânzare, o păpușă gonflabilă vie.
O va vinde ca pe
un animal la târg cui dă mai mult. Și la bătrânețe, la fel ca și
acum, va cerși la colț de stradă. Căci, ce facem în mic când suntem copii ,
repetăm când ajungem adulți sau bătrâni.
Sunt scenarii plauzibile, greu de ocolit, în aceste vremuri, de fata săracă. S-a dus vremea Cenușăresei și a prințului salvator. Acum sunt mai multe
posibilități să-ți iei, singură, în mână destinul. Fata săracă nu mai trebuie să aștepte prințul din poveste care s-o salveze de sărăcie. Dar multe mai visează
la un prinț.
De ce
maică-sa a abandonat-o? E adevărat că bărbatul acceptă greu progeniturile altora , dar femeia impune statutul familie; ea face regulile
existențiale, nu bărbatul.
Refuzul progeniturii altuia e o reminiscență animală, de care bărbatul, în general, nu se poate elibera. Leul tânăr, care preia
familia leului bătrân, ucide puii spre a-și transmite propriile gene. De regulă, bărbații refuză
progeniturile femeii cu alți
bărbați. Dar noi suntem oameni. O mamă
responsabilă nu-și abandonează progenitura, la micul șantaj al bărbatului, îi poate impune regulile jocului.
Dar
mai poate fi numită mamă, mama micii cerșetoare? O mamă
responsabilă, în cazul refuzului categoric al acestuia, alege
copilul și nu bărbatul. Atâta vreme cât
nu avem copii trăim pentru noi. Din momentul când dăm naștere
unei ființe, trebuie să abandonăm
orice egoism și să trăim pentru ființa căreia i-am dat viață. Avem această datorie
creștină și implicit umană. Altfel nu ne putem numi oameni.
Scriitoarea franceză George Sand a avut o duzină de amanți, dar
când a fost pusă în situația să aleagă,
între amanți și copii, a ales, fără ezitare, copiii. Și dacă bărbatul refuză să accepte progenitura altuia, o femeie
cu statut de mamă trebuie să-l determine să accepte cu copilul ei, dacă
o dorește pe femeie cu adevărat. Dumneavoastră ce-ați alege? Și ce destin posibil prevedeți acestei fete? Vasile Anton , Iași, 22 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)