Surpriza Apple – un nou iPad?

 4 martie 2012, 21:38 |  Autor: Vlad Andriescu | 

Cuvinte cheie: apple, viata, ipad, tableta, lansare,

Apple ar putea lansa noul iPad pe 7 martie.Pe piaţă au apărut nenumărate zvonuri despre cât de puternic va fi acesta şi ce dotări noi va avea.

Apple ar putea lansa miercuri următoarea generaţie a tabletei iPad. Informaţii despre aceasta au început să fie oferite presei de surse anonime încă de acum câteva luni. Astfel, deşi se pare că va arăta aproape la fel ca iPad 2, performanţele tehnice vor fi aliniate cu tendinţele actuale de pe piaţa dispozitivelor mobile.

Cea mai semnificativă îmbunătăţire ar putea fi procesorul. După ce ASUS a lansat deja tableta cu procesor quad core, compania fondată de Steve Jobs va dota iPad-ul cu un procesor A6 quad core. În strânsă legătură cu acesta, bateria va avea o capacitate mai mare pentru a oferi o autonomie pe măsura competiţiei.

Tabletă fără butoane
Invitaţia trimisă jurnaliştilor americani conţinea textul „We have something you really have to see. And touch" - „Avem ceva ce trebuie să vezi. Şi atinge". Pornind de la acest text de prezentare minimalist, specialiştii au speculat pe două fronturi. În primul rând, iPad 3 va avea un ecran nou, de tip Retina, ca în cazul lui iPhone 4S, şi, cel mai probabil, îşi va dubla rezoluţia faţă de generaţia anterioară, ajungând la 2.048x1.536 de pixeli. Pe lângă acest lucru, ecranul ar putea fi extins la maximum, dispărând astfel butonul central, care ducea utilizatorul înapoi în ecranul de pornire.

Siri, asistent virtual şi pentru tablete

Deşi nu este încă disponibilă în toată lumea, conectivitatea 4G este o cerinţă obligatorie pentru tableta Apple, mai ales că iPhone 4S a dezamăgit prin lipsa acestei tehnologii. Deja Samsung, HTC şi Motorola au lansat astfel de telefoane, iar compania californiană nu ar trebui să rămână în urmă.

Una dintre îmbunătăţirile care au plăcut publicului la iPhone 4S a fost asistentul personal Siri. Fanii ar putea să fie dezamăgiţi dacă tableta vine fără acesta, mai ales că, din octombrie 2011, Siri a fost dezvoltat, programul din spatele său îmbunătăţindu-se cu fiecare „conversaţie".

Unele site-uri de specialitate au vorbit şi despre un posibil iPad Mini, un rival pentru tabletele de 7 inchi, mai ales în contextul vânzărilor-record ale lui Amazon Kindle Fire, care a urcat pe locul doi. Cu toate acestea, dorinţele lui Steve Jobs sunt încă respectate pentru inginerii Apple, iar acesta considera că tabletele de 7 inchi sunt nefolositoare şi mult prea mici. Dacă nu vom vedea un dispozitiv atât de mic, e posibil ca miercuri să fie lansate totuşi două tablete: un iPad 2 îmbunătăţit, care să rămână la un preţ competitiv, şi un iPad 3 nou, dar care va goli mai uşor buzunarele clienţilor.
Sursa: http://www.adevarul.ro/

Lansare de carte, în sat la noi, în data de 26.11.2011, ora 11.00

    La şcoala generală Spineni, com Andrieşeni , jud. Iaşi       

         

Lansare de carte în sat la  noi         

În Jurnalul de la Păltiniş, Constantin Noica afirmă  că adevărata liberate este în spirit, că  orice legătură  materială te corupe, te face sclav. Şi adaug eu, te dezumanizează. Adevăratul   umanism  şi adevărata libertate le  regăsim  în muncă şi  creaţie spirituală.                                               

 O viaţă de om nu valorează nimic,  nimic nu valorează  o viaţă de om când e risipită în van, când  nu a dăruit nimic acestei lumi, dar o viaţă de om, care  trăieşte pentru ceva sau pentru cineva,   pentru o idee morală, pentru  o carte,  valorează cât o sută de vieţi.   Acela  ce  dăruieşte   puţin,  din sufletul său,  celorlalţi semeni, simte  împlinirea vieţii, simte că nu a trăit în van.                    

 O mare doamnă a învăţământului  românesc de la sate, Aurelia Burlacu   (şi cînd spun o mare doamnă, afirm  că numai o  mare pasiune spirituală îl face pe bărbat  – un mare domn  şi  pe femeie  - o mare doamnă) a avut curajul şi tăria, în aceste vremuri de  materialism  sălbatic  şi de  evidentă  abandonare a cuvântului scris în  favoarea culturii kitsch  a televiziunilor, să scrie o  monografie a şcolii şi  satului Spineni despre şi pentru  oamenii acestor meleaguri ,,oameni  harnici, buni şi cuminţi, vrednici lucrători ai pământului care ne dau nouă pâinea noastră cea de toate zilele’’, spune autoarea.   Mulţi vor fi crezând că, a scrie o carte  e un lucru uşor în ziua de astăzi; copiezi documente, mai adaugi ceva şi gata cartea a ieşit. O carte se scrie greu, cu multă muncă şi trudă.                                                                                               Cartea -   Spineni  - Sat şi şcoală - file de monografie,   înglobează   un număr imens de ore de  cercetare a  amintirilor bătrânilor, de  aplecare asupra documentelor, de scriere şi rescriere, de corectare, de punere în pagină de tipar şi  alte  nimicuri, ce  au trebuit analizate şi puse la punct,  pentru a i se da ceea ce  tipografii numesc, abreviat,  B.T. ( bun de tipar).                        

Cartea, structurată  în  câteva capitole,   Satul  - File de istorie a locului,  Oamenii locului, Biserica  noastră,  Calea ferată,  Şcoala  - cel mai cuprinzător  capitol, atrage la citit prin magia   narativă despre   istoria  locului, a oamenilor, a şcolii şi  destinele  elevilor  realizaţi. Trebuie să recunoaştem că, şcoala de la Spineni a dat câteva  personalităţi dintre  foştii elevi, din vremea când  doamna  profesoară  a ocupat funcţia de director al aceste şcoli.                    

 Doamna profesoară Aurelia Burlacu   are  această  înzestrare  de  povestitor.  Îmi   amintesc cum mă fascina  la orele  de istorie şi literatura  pe vremea cînd eram elevul domniei sale. Dacă  veţi deschide această carte am convingerea că  nu o veţi  lăsa din mână  până la sfârşit. Eu am citit-o pe nerăsuflate.                                                                                                                                          De ce a scris doamna profesoară   Aurelia Burlacu    această  monografie? Petru că are o datorie, aceea de om,  ,,de fiinţă repede trecătoare  prin această lume’’, cum spune domnia sa,    cu atât   mai mare e datoria ei, ca  pedagog şi  formator de destine,  ,,să lase un  semn’’  despre oamenii acestor locuri, a celor vii şi a celor trecuţi în nefiinţă, să scrie povestea şcolii şi a  timpului scurs  inexorabil  peste generaţiile de elevi, să nu intre satul  în uitare şi părăginire. Cine  se mai încumetă în ţară  la o asemenea lucrare?                                                                                              

Doamna profesoară a parcurs 125 de ani din istoria şcolii şi a satului  Spineni. Domnia sa   invită pe urmaşi să continue  să scrie această istorie din sat la noi,  să dăinuie în veacuri  scânteia de spirit  aprinsă de o profesoară,  într-un  cătun,  uitat de lume,  de pe Valea Jijiei.  Fără  un dram de spirit  omul coboară lesne în subuman.  Cartea satului şi şcolii  Spineni are această menire de ai menţine  pe oamenii acestor locuri în uman.  Cred cu tărie că,  această scânteie  de spirit se  cere  a fi  reaprinsă de urmaşi.                                                                                                          Doamna  profesoară Aurelia Burlacu s-a dăruit  cu generozitate  pentru fiecare generaţie  de elevi  pe care a păstorit-o, risipindu-şi câte o părticică,  din sufletul ei generos, în fiecare elev,  spre a face din   noi, copii de ţărani,  oameni mari, cum spun  părinţii noştri cu smerenie şi mândrie.  Prin munca ei neobosită, prin crezul ei moral generat de  pasiunea  muncii, prin  credinţa domniei sale  că adevărata cale a existenţei umane  este munca  şi implicit  calea morală a adevărului şi iubirii, prin acest  cult al muncii instituit pentru sine, anume că, numai munca reală, perseverentă şi dedicată  conferă omului aura morală de sfinţenie,  face ca, acum,  bilanţul vieţii să-i  fie încoronat cu această  carte a satului  - Spineni - Sat şi şcoală - file de monografie.              

O  doamnă  profesoară, care,  prin pasiunea muncii sale şi dăruirea de sine,  ne-a făcut  pe mulţi dintre noi  - copiii de ţărani  -  oameni mari, nu poate fi   numită  decât  marea doamnă a  învăţământului românesc. În faţa  doamnei profesoare,  Aurelia  Burlacu,  mă plec cu  smerenie, respect şi iubire.      

Vasile Anton                                                                                    

   

   Vasile Anton, Iaşi, 23 noiembrie 2011,  antonvasileiasi@gmail.com                                                                                                                                                                                                                           

Lansare de carte: ,,Cum să scriu un eseu...'' video

O prezentare de excepţie a poetului Liviu Apetroaie şi discursul autorului

 Cum să scriu un eseu...(discursul autorului)

Astăzi m-am  îmbrăcat în costum de mire. M-am îmbrăcat în costum  de mire, căci o lansare de carte e ca o căsătorie. O căsătorie cu  mireasa vie sau mireasa moartă.                             Dacă va fi citită, sigur, am avut norocul de a mă căsători cu mireasa vie; dacă va rămâne  prăfuită, aruncată într-un raft de  bibliotecă (în cel mai fericit caz), cu certitudine am avut ghinionul de a mă căsători cu mireasa moartă.                                                                                                  Fiecare dintre noi, cei care  avem curajul de a scrie în aceste vremuri de criză, ne dorim, fără îndoială,  să avem  şansa de a fi citiţi. E cea mai mare bucurie pentru acela care scrie şi  a pus o picătură din sufletul său, în scrierile sale                                                                                                                  Deşi  cartea, Cum să scriu un eseu..., nu-şi propune să scoată filozofia europeană din depresie (după Umberto Eco, filozofia europeană ar fi intrat în depresie),  caută să explice  câteva probleme de actualitate şi  cercetează chestiuni  filozofice ce obsedează pe oricare om, dar, mai ales, pe tineri care îşi  pun probleme existenţiale.                                                                            Am credinţa că,  eseurile   mele comunică câteva concepte şi adevăruri, într-un limbaj comun,  accesibil.                                                                                                             În acest volum se regăsesc câteva concepte despre care, îmi place să cred că, sunt  originale,  mi le asum şi doresc să le  evidenţiez, anume: 

                                                                                             - conceptul filozofic: programarea  lumii, vieţii,  minţii umane, a materiei  în general, la marginea haosului;

- conceptul moral al efectului de bumerang, al plăţii şi răsplăţii gândurilor şi faptelor noastre bune sau rele;

 - conceptul psihologic al monitorizării de către inconştient a gândurilor, faptelor şi comportamentelor  ce determină existenţei noastre întâmplări faste sau nefaste

 - ipoteza unui joc cuantic al binelui care învinge răul.         

Atât despre carte. Mai mult aş vrea să vorbesc  despre oamenii care au contribuit la  lansarea cărţii.  În primul  rând,  doresc să spun că,  stimulul cel mai puternic în lansarea acestei  cărţi, mi l-au dat cititorii de pe diferite site-uri literare  şi de pe blogul meu  - filosofie şi literatură.           

  Răspunderea pentru ideile promovate este în totalitate a mea, dar datorez  mult contribuţiei colective. În primul rând  datorez  mulţumiri soţiei mele, Maria,  pentru  aportul  determinant în apariţia acestui volum de eseuri.                                                                                                                   Aduc mulţumiri şi  sinceră preţuire  d-lui  Liviu Apetroaie, membru al Uniunii Scriitorilor,  pentru sfaturile bune pe care mi le-a dat, pentru aplecarea  cu generozitate  şi critică  înţelegere  la scrierea postfeţei.                                                                                                                             D-lui   Dragoş Grosu, vecin şi prieten,  patron al  S.C. Code 932SRL, societate  producătoare de softuri, care a sponsorizat o bună parte din cheltuielile editării cărţii, îi aduc sincere  mulţumiri.             

 Mulţumiri  aparte şi deosebita mea preţuire îi datorez doamnei Rodica Rodean, preşedinta  Asociaţiei Universului Prieteniei, pentru sfaturile  practice, pentru   meticuloasa şi perseverenta implicare  în  reuşita editării şi lansării aceste cărţi.                                                                                     Aceleaşi sincere mulţumiri aduc d-lui Florin Buciuleac, realizatorul copertei şi nepoate mele, Ligia Maria Pascal, în vârstă de 9 ani,  pentru ilustraţia  de pe prima copertă.              Nu pot  să trec cu vederea aportul iniţiatic al poetei Dorina Ciocan (Neculce),   care   m-a introdus  în cercul cultural  al Asociaţiei Universul  prieteniei. 

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând,  aduc   mulţumiri tuturor celor prezenţi care au făcut efortul de a pierde un timp preţios  şi a-mi fi  alături  la lansarea aceste cărţi  de eseuri.    

               Vasile Anton, 29 octombrie 2011, Iaşi            

Lansarea cărţii mele: Cum să scriu un eseu...