Când #iubirea...

 CÂND IUBIREA  DEVINE MARFĂ DE MARKETING  INDIVIDUL SE   METAMORFOZEAZĂ  ÎNTR-UN  EGOIST CINIC.
Vasile Anton Ieșeanu, 24 iunie 2017, Iași

Iubirea în noul DEX definită ca o dragoste pedofilă și homosexuală! !

         

        Noul DEX  -   definește  iubirea   drept  un sentiment de dragoste homosexuală sau pedofilă.             

           Pe lângă modificări de sorginte  politică, ca  de pildă   ,,jidan”  și ,,țigan” , noul DEX , ne propune redefinirea Iubirii.  De ce a fost   nevoie să fie  modificate   definițiile,   în  noul  DEX , a cuvintelor ,,jidan”  și ,,țigan”?!  Ei bine, nimănui nu-i place să fie numit la modul peiorativ; e ca o poreclă  jignitoare.   

          Și noi românii ne-am simțit ofensați când un ziarist francez turmentat , drogat sau   băut,  ne-a numit țigani. Dacă  avem mintea lucidă, nu putem să jignim  în mod nemeritat, pe un evreu sau rom. 

         Totuși  asocierea rom-român  deranjează prin faptul că un străin   putea confunda   pe românii cu romii  și pe romi cu români. Dar, până la urmă,  toți suntem făcuți la fel,   după chipul   și asemănarea lui Dumnezeu, cu două mâini,, zece degete,  un cap  cu o gură, un   nas,    doi ochi și   două urechi, două picioare, două  testicule,  un   penis  sau un vagin  și un orificiu anal.                                
         Ceea ce ne diferențiază este culoarea  și comportamentul filogenetic. Dar, până la urmă ,  acestea se estompează  în procesul   integrării și globalizării. Căsătoriile interrasiale au devenit  o realitate determinate de  fenomenul migrației,  a  europenizării și globalizării.                                                                 

           Într-o  societate   au loc mereu  restructurări sociale  și   reorientări   asupra valorizării moralei  și culturii.  Prin urmare, fenomenul sociologic, aflat   în  continuă evoluție,  poate provoca răsturnări naționale,   dacă societatea  română nu va demara   marele efort de a ridica cultura   și spiritualitatea , de la improvizație și manea, la standardul   cultural european.  Multe popoare     au sucombat din cauza asimilărilor culturale negative.                                                                

           Chestiunea  arzătoare  rămâne însă definirea    cuvântului  iubire .  Definiția  iubirii  trebuia  păstrată  ca  fiind  drept   ,,sentiment de dragoste faţă de o persoană de sex opus”  și nu schimbată în  ,,sentiment de dragoste faţă de o persoană.”                                                                                            Fundamental pentru  definirea iubirii  trebuie să rămână   ,,sentimentul de dragoste pentru sexul opus” , nu ,,sentimentul de dragoste pentru o persoană.”  Argumentul de bază îl constituie  faptul  că  majoritatea  relațiilor  erotice sunt  de tip  heterosexual  și doar un procent   de până   la 10 la sută sunt de tip  homosexual. Prin urmare, graba  lingviștilor de a include  în  general, particularul doar pentru a da  satisfacție unei minorități cu orientare sexuală negativă este  o mare eroare. 

         Nota bene, pentru acești lingviști  care  au emis definiții după ureche  și nu au analizat cu simț  de răspundere  și mare  atenție aspectele pe care le   generează  o definiție falsă. Între  homosexuali, fie bărbați sau femei, nu  există  sentimente de dragoste, ci doar atracții  sexuale. Pentru  alte forme ale manifestărilor    erotice  ca cele de tip homosexual,   DEX-ul trebuie să dea definiții separate și nu  să le includă  în   definiția generală a iubirii. Prin   definiția  propusă ,   în această  formă,     lingviștii nu  conferă  homosexualilor  vreo concesie,   ci  definind  iubirea  drept  ,,un sentiment  de dragoste  față de o persoană”,   jignește   majoritatea   care  percepe și   acceptă iubirea ca ,,un sentiment de dragoste  față de o persoană de sex opus”.   Noua definiție  conferă,  pentru pedofili, libertatea de a specula.

         În această ordine de idei,   DEX-ul  trebuia să facă   precizări clare   cu privire la iubire  ca fiind un sentiment ce se manifestă, după pubertate, între adolescenți -  băieți și fete, altfel lasă loc de interpretare  că iubirea ar  fi  și un sentiment paradoxal între un matur și o fată sub 18 ani ca o legătură pedofilă  sau între doi băieți  ori două  fete ca  o relație  homosexuală.                             

           Chiar dacă   biologic  există , la unele  fete (mai multe) și la unii băieți (mai puțini),  maturizarea precoce și  jocul erotic, aceste manifestări sunt patologice  (ies din  comunul manifestărilor  erotice),   nu implică iubirea ci doar  impulsul sexual. În această formă  a  definiției   noul DEX-ul   admite  iubirea  pedofilă  și homosexuală.                                                                               În profunzimea ei definirea corectă a iubirii actuale  trebuie să vizeze implicit  și dreptul, adică   apărarea   prezumtivelor victime. Or , definiția promovată de DEX, lasă loc de întors.                                                               

           Definirea iubirii  de  noul  DEX  admite   ideea  ambiguă a  identității  iubirii și sexualității.  Este oare iubirea  doar  sex?  Iubirea nu este pură sexualitate, cum definește   iubirea noul DEX, ci  implică afectivitatea, admirația, tandrețea, comunicarea,  ascultare,  plăcerea dăruirii, protecția.  Definită  într-o sintagmă iubirea este ,,nebunia în doi sub clar de lună” sau   armonia a sferelor - a  masculinului și femininului.                                                 

           Monica Busuioc, şefa secţiei de Lexicologie şi Lexicografie a Institutului "Iorgu Iordan" care se ocupă de realizarea DEX-ului,  ar fi trebuit să  consulte majoritatea în definirea iubirii, nu   minoritatea!                                                           

           Doar   dacă  doamna în cauză   face  parte   din minoritatea sexuală, atunci e explicabilă  definirea iubirii  drept ,,un sentiment de dragoste pentru o  persoană.”  Cred că, la  definirea iubirii,  trebuiau   implicate  mai multe categorii culturale, nu doar lexicografi  -   un   lingvist-filozof, un  medic  psiholog, un fizician, un chimist, un genetician , un biolog , chiar și un  jurist  și  luate în considerare  definiri ale adolescenților care  pot  intui mai realist  fenomenul erotic decât savanții cu morga lor de atoateștiutori.                                  

            Chiar și  Platon, care a fost prin excelență homosexual  și a   analizat în cele două dialoguri( Banchetul și Phaidros)   iubirea  homosexuală, admite că, iubirea bărbatului și femeii este un ,,lucru divin” , căci iubirea  dintre bărbat și femeie  este  ,,năzuința de a zămisli frumusețe”  și înseamnă  ,,iubire de  nemurire”.                                                                                                           Dincolo de iubirea  heterosexuală,  celelalte  forme de sexualitate   sunt manifestări extremiste   ale eroticului uman  care ies din  ,,,calea de mijloc”, ies din uman  și,  prin urmare, nu pot fi incluse  în definirea iubirii.                       

            Iubirea este  atracția polarităților,  a plusului cu minusul, conform principiului fundamental ce guvernează  materia   - al asemănării în oglindă  - bărbatul și femeia.  Or, se cunoaște că polii  magnetici  de același sens se resping, în vreme ce opușii  se atrag.  Dar cum  ființa  umană este o  ultima  din scara filogenetică  și   prin urmare este o ființă extremă la care sexualitatea, spre deosebire  de tot  regnul animal,  este permanentă, nu doar în perioadele de rut cum se  întâmplă la animale, există,  în cazul omului,  fără îndoială, manifestări erotice  homosexuale  (în procent mai mare la bărbați).                                                   

              Cum sexul este, pentru ființa umană,  o necesitate  fiziologică  permanentă  de descărcare a tensiunilor nervoase și   mijloc eficace   de  terapie  psihică, sexualitatea  poate fi deturnată spre manifestări extremiste, în absența sexului opus  ca urmare a respingerii culturale  a bărbatului sau a femeii  sau a suprasaturării erotice.   

             Chiar dacă  iubirea  erotică  se   fundamentează,  prin excelență,   pe  satisfacție sexuală și tandrețe , constituindu-se în   fundamentele  psihologice ale  relației de dragoste, aceste două condiționări  fac parte din eroticul heterosexual, nu homosexual la care legătura este una dominant sexuală.                         

              Legătura sexuală  este o legătură foarte slabă.  Iubirea  implică o  legătura erotică puternică - ea are ca dominantă   relația  psihoerotică  ce determină   forma idealizată  despre   sufletul pereche.                                                                

           Prin urmare, adevărata  iubire  este  heterosexuală, ea implică, așa cum remarca, Platon refacerea   ființei  primordiale, androginul, ceea ce în cazul  relației  de tip homosexual  este imposibil.                                                       

           Să nu înțeleagă cineva că am sentimente  xenofobe  față de manifestările homosexuale (homosexualitate  și lesbianism) sau bisexuale, dar nu pot    fi de acord  că  iubirea  poate fi definită  incluzând relațiile de tip homosexual.                                                  Cum  actul  sexual  poate fi repetat  la nesfârșit,  actul în sine  întărește  sentimentul de dragoste.  Între iubire și sexualitate există, fără  îndoială, o interdependență  și intercondiționare  reciprocă, una se fundamentează pe cealaltă. În această situație  trebuiau,  în mod obligatoriu, stabilite  criterii clare  de definire  a iubirii  -  primul   și fundamental  fiind criteriul  polar – acela   bazat  pe  principiului  asemănării în oglindă.  Polaritatea   implică,  cu necesitate , masculinul și femininul. 

             Această  corelație dintre iubire  și   heterosexualitate impune  ca definirea  iubirii  să rămână cea din vechiul DEX, anume ca ,, sentiment de dragoste față de sexul opus.” Poate fi definită iubirea, drept  dragoste  între doi bărbați sau între două femei, așa cum lasă  DEX-ul să înțelegem?! Dumneavoastră ce părere aveți?                                                                 

Vasile Anton, Iași, 26 aprilie 2012  

      A apărut DEX-ul CORECT POLITIC. Cum a modificat Academia Română definiţiile cuvintelor "ţigan", "jidan", "homosexualitate" şi "iubire"

Primul Dicţionar Explicativ al Limbii Române corect politic a apărut pe piaţă. În ediţia din 2012 a DEX-ului, au fost schimbate definiţiile considerate ofensatoare ale unor cuvinte precum "rom", "jidan" sau "ţigan". Modificările au fost realizate ca urmare a unei recomandări făcute de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) Academiei Române şi Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan" de a schimba felul în care este definit cuvântul "ţigan" în DEX. CNCD le-a recomandat celor două instituţii să pună în dreptul celei de-a treia definiţii a cuvântului "ţigan", "epitet dat unei persoane  cu apucături rele", precizarea că acest sens este unul peiorativ. Ediţia din 2012 a DEX-ului respectă această recomandare şi modifică şi alte definiţii considerate jignitoare sau nepotrivite, în jur de 30 la număr.

Astfel, definiţie a substantivului "rom", de pildă, este "termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India şi răspândit mai ales în Sudul şi Estul Europei, înlocuind denumirea de ţigan, considerată peiorativă".

Cum au fost făcute schimbările

Monica Busuioc, şefa secţiei de Lexicologie şi Lexicografie a Institutului "Iorgu Iordan", care se ocupă de realizarea DEX-ului, explică pentru  limba noastră   cum au fost făcute modificările şi în ce constau acestea. "Am făcut această ediţie la solicitarea CNCD-ului şi ne-am consultat cu reprezentanţi ai comunităţii romilor, ai comunităţii evreieşti, cu asociaţii care luptă pentru drepturile homosexualilor. Am făcut o definiţie specială la rom , om  și el ca și noi,   cuvintele rom şi ţigan   fiind sinonime şi nu mai facem acest lucru. Am schimbat mai multe definiţii referitoare la romi. Acum una dintre definiţiile cuvântului ţigan  nu mai e epitet dat unei persoane cu apucături rele, ci epitet peiorativ dat unei persoane cu comportament necivilizat", explică cercetătoarea.

În ediţia  din   originea  DEX-ului, termenul de "jidan" era încadrat în categoria familiar, nu peiorativ, lucru care a fost corectat acum, în definiţie fiind specificat faptul că este un cuvânt cu caracter rasist. "În ediţiile anterioare, jidan era definit drept popular şi peiorativ. În 2009, am armonizat însă definiţiile din DOOM (Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române) cu cele din DEX, iar în DOOM termenul era definit drept familiar. Familiar poate fi însă şi de bine, şi de rău", spune Monica Busuioc.

Definiţiile nu fuseseră schimbate din 1975

În  ediţie a DEX-ului a fost modificată şi definiţia unor cuvinte precum homosexualitate, care nu mai este caracterizată acum drept perversiune sexuală, ci sexualitate a unui homosexual. Cuvântul  homosexual este, la rândul lui definit drept o persoană care manifestă atracţie faţă de indivizi de acelaşi sex. "Este bine că s-au făcut aceste schimbări, definiţiile nu mai fuseseră modificate din anul 1975. Nu este bine ca dicţionarul să ia atitudine", crede cercetătoarea.

O altă noutate pe care o aduce varianta din 2012 a DEX-ului este explicaţia dată iubirii, care nu mai este un sentiment de dragoste faţă de o persoană de sex opus, ci un sentiment de dragoste faţă de o persoană.

Reprezentanţii romilor: "Este un mare pas înainte"

Gelu Duminică, directorul executiv al Agenţiei de Dezvoltare Comunitară "Împreună", care a luptat pentru schimbarea definiţiei cuvântului ţigan spune că noua ediţie a dicţionarului este "un mare pas înainte". "Este exprimarea unui deziderat exprimat la prima adunare a romilor din 1919: Să se schimbe numele de batjocură de ţigan. Trebuia consemnat faptul că termenul de ţigan este uneori peiorativ şi că, folosindu-l, poţi să jigneşti. Este o notă de corectitudine lingvistică", apreciază Gelu Duminică.

 Sursa: Gândul ( autor Raluca Ion) 

             

Lansare de carte, în sat la noi, în data de 26.11.2011, ora 11.00

    La şcoala generală Spineni, com Andrieşeni , jud. Iaşi       

         

Lansare de carte în sat la  noi         

În Jurnalul de la Păltiniş, Constantin Noica afirmă  că adevărata liberate este în spirit, că  orice legătură  materială te corupe, te face sclav. Şi adaug eu, te dezumanizează. Adevăratul   umanism  şi adevărata libertate le  regăsim  în muncă şi  creaţie spirituală.                                               

 O viaţă de om nu valorează nimic,  nimic nu valorează  o viaţă de om când e risipită în van, când  nu a dăruit nimic acestei lumi, dar o viaţă de om, care  trăieşte pentru ceva sau pentru cineva,   pentru o idee morală, pentru  o carte,  valorează cât o sută de vieţi.   Acela  ce  dăruieşte   puţin,  din sufletul său,  celorlalţi semeni, simte  împlinirea vieţii, simte că nu a trăit în van.                    

 O mare doamnă a învăţământului  românesc de la sate, Aurelia Burlacu   (şi cînd spun o mare doamnă, afirm  că numai o  mare pasiune spirituală îl face pe bărbat  – un mare domn  şi  pe femeie  - o mare doamnă) a avut curajul şi tăria, în aceste vremuri de  materialism  sălbatic  şi de  evidentă  abandonare a cuvântului scris în  favoarea culturii kitsch  a televiziunilor, să scrie o  monografie a şcolii şi  satului Spineni despre şi pentru  oamenii acestor meleaguri ,,oameni  harnici, buni şi cuminţi, vrednici lucrători ai pământului care ne dau nouă pâinea noastră cea de toate zilele’’, spune autoarea.   Mulţi vor fi crezând că, a scrie o carte  e un lucru uşor în ziua de astăzi; copiezi documente, mai adaugi ceva şi gata cartea a ieşit. O carte se scrie greu, cu multă muncă şi trudă.                                                                                               Cartea -   Spineni  - Sat şi şcoală - file de monografie,   înglobează   un număr imens de ore de  cercetare a  amintirilor bătrânilor, de  aplecare asupra documentelor, de scriere şi rescriere, de corectare, de punere în pagină de tipar şi  alte  nimicuri, ce  au trebuit analizate şi puse la punct,  pentru a i se da ceea ce  tipografii numesc, abreviat,  B.T. ( bun de tipar).                        

Cartea, structurată  în  câteva capitole,   Satul  - File de istorie a locului,  Oamenii locului, Biserica  noastră,  Calea ferată,  Şcoala  - cel mai cuprinzător  capitol, atrage la citit prin magia   narativă despre   istoria  locului, a oamenilor, a şcolii şi  destinele  elevilor  realizaţi. Trebuie să recunoaştem că, şcoala de la Spineni a dat câteva  personalităţi dintre  foştii elevi, din vremea când  doamna  profesoară  a ocupat funcţia de director al aceste şcoli.                    

 Doamna profesoară Aurelia Burlacu   are  această  înzestrare  de  povestitor.  Îmi   amintesc cum mă fascina  la orele  de istorie şi literatura  pe vremea cînd eram elevul domniei sale. Dacă  veţi deschide această carte am convingerea că  nu o veţi  lăsa din mână  până la sfârşit. Eu am citit-o pe nerăsuflate.                                                                                                                                          De ce a scris doamna profesoară   Aurelia Burlacu    această  monografie? Petru că are o datorie, aceea de om,  ,,de fiinţă repede trecătoare  prin această lume’’, cum spune domnia sa,    cu atât   mai mare e datoria ei, ca  pedagog şi  formator de destine,  ,,să lase un  semn’’  despre oamenii acestor locuri, a celor vii şi a celor trecuţi în nefiinţă, să scrie povestea şcolii şi a  timpului scurs  inexorabil  peste generaţiile de elevi, să nu intre satul  în uitare şi părăginire. Cine  se mai încumetă în ţară  la o asemenea lucrare?                                                                                              

Doamna profesoară a parcurs 125 de ani din istoria şcolii şi a satului  Spineni. Domnia sa   invită pe urmaşi să continue  să scrie această istorie din sat la noi,  să dăinuie în veacuri  scânteia de spirit  aprinsă de o profesoară,  într-un  cătun,  uitat de lume,  de pe Valea Jijiei.  Fără  un dram de spirit  omul coboară lesne în subuman.  Cartea satului şi şcolii  Spineni are această menire de ai menţine  pe oamenii acestor locuri în uman.  Cred cu tărie că,  această scânteie  de spirit se  cere  a fi  reaprinsă de urmaşi.                                                                                                          Doamna  profesoară Aurelia Burlacu s-a dăruit  cu generozitate  pentru fiecare generaţie  de elevi  pe care a păstorit-o, risipindu-şi câte o părticică,  din sufletul ei generos, în fiecare elev,  spre a face din   noi, copii de ţărani,  oameni mari, cum spun  părinţii noştri cu smerenie şi mândrie.  Prin munca ei neobosită, prin crezul ei moral generat de  pasiunea  muncii, prin  credinţa domniei sale  că adevărata cale a existenţei umane  este munca  şi implicit  calea morală a adevărului şi iubirii, prin acest  cult al muncii instituit pentru sine, anume că, numai munca reală, perseverentă şi dedicată  conferă omului aura morală de sfinţenie,  face ca, acum,  bilanţul vieţii să-i  fie încoronat cu această  carte a satului  - Spineni - Sat şi şcoală - file de monografie.              

O  doamnă  profesoară, care,  prin pasiunea muncii sale şi dăruirea de sine,  ne-a făcut  pe mulţi dintre noi  - copiii de ţărani  -  oameni mari, nu poate fi   numită  decât  marea doamnă a  învăţământului românesc. În faţa  doamnei profesoare,  Aurelia  Burlacu,  mă plec cu  smerenie, respect şi iubire.      

Vasile Anton                                                                                    

   

   Vasile Anton, Iaşi, 23 noiembrie 2011,  antonvasileiasi@gmail.com                                                                                                                                                                                                                           

Iubirea Mariei

Renga (Iubirea Mariei) 

Lumina pură     
prinsă-n culori aurii 
trei crizanteme   
galben şi roşu încins            
iubirea Mariei.

Universul vizual al Ligiei

Haiku(Copacul vieţii)

Iubirea naşte 
copii - în grădina-Rai 
copacul vieţii