De ce nu mai suport portocaliul şi roşu?

Trăim într-o ţară portocalie, în care culoarea portocaliului au ajuns să-mi otrăvească viaţa. Nu sunt angajat politic, nu prefer nici unul din partidele politice, opoziţia mă înfioară cu neputinţa ei, dar, culoarea portocalie m-a adus la exasperare. Nu mai pot suporta portocaliul. Nu pot să beau un pahar de vin, de culoare chihlibarului (am un producător natural cu gust de mălin, mai ceva decât Grasa de Cotnari) că imediat îmi vin în imagine, Traian Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastasie, mâna dreaptă al lui Traian Băsescu(cea cu care se şterge după necesităţi), Emil Boc, Adriean Videanu( care a lăsat vid pe unde a trecut), Radu Berceanu, care seamănă atât de bine cu Radul cel Frumos, fratele vândut al lui Vlad Ţepeş, the handsome and gay şi alţi pedelei-zmei, care mi-au otrăvit anii cei mai frumoşi din viaţă. Nu mai suport să văd portocalele, mandarinele, grapefruit-urile portocalii, mămăliga noastră românească şi obiectele portocalii, care îmi ies în cale. Cum le văd , cum îmi creşte tensiunea , mi se urcă sângele la cap şi m-apucă pandaliile. Îmi vine să vomit. Nevastă-mea, zice : ,,Nu mai înjura păgânule, schimbă şi tu postul TV, dacă te face să vomiţi când îi vezi pe pedelişti.’’ (Eram gata să scriu penelişti şi nu greşeam când îi văd vorbind cu atâta tupeu de imaculata lor imagine). ,,Păi cum să nu-ţi vină să vomiţi când simţi deja putoarea de rahat portocaliu.’’ Azi m-am dus la farmacie să-mi cumpăr medicamente pentru stomac, dicarbocalm sau maalox. Orice medicament, numai să nu fie de culoare portocalie. Cum mănânc ceva portocaliu, cum vomit. Zice a nevastă-mea: ,,Vezi că a început postul, am făcut fasole.’’ ,,Fasole?!... Nu, strig eu disperat. Mai bine…, mazăre. Fasolea are culoarea portocalie!...’’ ,,Cum să fie portocalie?’’ zice ea. E albă.’’ ,,Da, dar fiartă îşi schimbă culoarea în portocaliu. Asta nu suport, schimbatul culorii. ’’ Când mă întorc de la farmacie, găsesc, în cutia poştală, o vedere. Mă uit şi văd că e de la PDL. Şi-au schimbat imaginea din portocaliu în roşu. Impostorii de la PDL i-au corupt şi pe tineri. Vor să schimbe imaginea, să pară inocenţi. Oare cu ce i-au momit? Cu banii de la vămi, cred! Echipa de tineri pedelişti din Iaşi, vor să schimbe imaginea PDL-ului. S-o schimbe! Dar de ce în cutia mea poştală De ce? Au început campania electorală? De ce au schimbat culoarea?! Din portocaliu în roşu. Priviţi vederea, o inimă mare roşie, o lalea roşie, un şnur de mărţişor cu alb şi roşu. Simt deja senzaţii de vomă şi la roşu. Vor să treacă de la dreapta portocalie la stânga roşie? Vor iarăşi să ne-o tragă?! Vor iarăşi să ne ciuruiască… buzunarele?! Nu mai pot suporta nici culoarea roşie de-acum. Scrie echipadeimagineiasi a PDL-ului: ,,Primăvara începe cu tine!’’ Deja mă simt vizat. Am o căpşunică roşie, ţâţă de mâţă, are culoarea rubinului. N-am să mai pot pune nici picătură în gură. Deja îmi vine să vomit şi la roşu. Sunt obsedat de avertismentul că primăvara asta începe cu mine. Oare şi-au pus în gând să ne omoare?

Zece mii de euro pentru regină sau cum a ajuns UDMR-ul să joace cărţile în politica României!

… Breaking news! Avem cel mai brav preşedinte! Un preşedinte, care aruncă cu praf în ochii românilor , nu poate fi, nu-i aşa, decât un preşedinte brav. Un adevărat cruciat împotriva corupţiei, mai ceva ca acel inspector de poliţie, Corrado Cattani , din La Piovra italiană, care ucide caracatiţa mafiotă . ,,Ai văzut bă , ce le face Băse, la ăştia de la vămi. Băi, ce le-o trage. I-a ciuruit pe toţi. E tare, bă, e tare băse…’’ Când îi auzi pe unii, atât de stupizi şi de limitaţi în ignoranţa lor, aproape îţi vine să crezi că Traian Băsescu, asemenea arhanghelui Mihail, chiar mai viteaz decât arhanghelul, e cel care ucide balaurul corupţiei. Ce brav e! Românii ar putea să-l facă erou. Ba chiar un super erou. Doamne ce măreţ e! Îl şi văd, în rolul lui Superman, salvând lumea românească de hoţie , de furt, de corupţie, intrând triumfal în spaţiul Schengen. Petru Traian Băsescu, jocul perfid al simulării şi disimulării, acela de a părea să fie ceea ce nu este în realitate, îl face cel mai bun panglicar dintre circarii României. Promite-i omului ce îşi doreşte mai mult şi-l vei câştiga ca potenţial alegător. Iluzionează-l cu simulări şi simulacre anticorupţie şi te va vedea ca Salvator. El a promis şi a fost ales. El a simulat că luptă împotriva mafiei şi a fost crezut. Toată politica lui este fundamentată pe filosofia lui pseudo şi practicată deliberat de panglicarii politici, o politică a iluzionării, demagogică, asemeni celebrelor jocuri gen Caritas, la fel de falimentară pentru români. La fel , procedează Traian Băsescu: face din politică un joc gen Caritas. Din nefericire, noi românii suntem atraşi mai mult de politica gen Caritas şi de politicienii panglicari, decât de oamenii politici autentici, serioşi, cinstiţi şi corecţi cu viziuni sociale realiste. Ar trebui să fim mai atenţi la cei care promit mult! La pomul lăudat să nu te duci cu sacul , sună, ca avertisment, înţelepciunea populară. Cei care promit mult duc ţara la faliment. Dar cine ia în seamă avertismentul? Am putea crede că el e chiar ,, alesul’’,, cruciatul anticorupţiei’’ , dacă n-am şti ce panglicar este, cum scoate el, asemenea circarilor porumbei şi iepuraşi din joben . Fiindcă Traian Băsescu nu atacă pe adevăraţii corupţi, ci pe ,,culegători de şpăgi ’’ , adică micii corupţi, poliţiştii şi vameşii. Cum să-şi atace proprii oamenii - ,,oamenii preşedintelui.’’ Cei de jos plătesc, cei de sus se îmbogăţesc. Pentru unii, creduli şi ignari sau probăsăscieni ( din cei care fac gheşefturi cu statul lui Băsescu), Traian Băsescu ar putea fi asociat cu modernizarea statului român, drept pentru care ar putea fi socotit un mare politician. Pentru mine, aşa zisa modernizare e o panglicărie, un domeniu în care Traian Băsescu este expert, iar eu nu pot să-l percep ca fiind mai mult decât panglicarul de la Cotroceni. Poate greşesc. Dar-ar Domnul să greşesc! Să-mi fac felix culpa! Dar, atâta vreme cât nu a reuşit să coalizeze forţele politice şi nu le-a canalizat energiile spre interesul naţional, ci a continuat o politică a dezbinării, a asmuţirii, a intrigilor şi a duşmăniei( de parcă opoziţia ar fi duşmanul ţării), nu-l pot vedea altfel. Iliescu a avut multe tare, dar marea lui calitate, spre cinstea lui, a fost aceea că a reuşit să unească, măcar formal, forţele politice adverse. Ca şi el, oamenii preşedintelui trebuie să pară incoruptibili , cum şi el pozează în incoruptibilul şef de stat. Corupţii incoruptibili sau incoruptibilii corupţi. Şi-au făcut portocalii plinul de la vămi? Au cu ce să cumpere viitoarele voturi, de i-au dat mână liberă lui Traian ascuns în calul troian, să-i indice pe poliţiştii din vămi, cum că ei ar fi adevăraţii corupţii , nu portocalii, cărora vrea să le dreagă imaginea şifonată, vezi doamne, de mas-media mogulilor. Şi Boc, în consens cu şeful (cum s-ar putea altfel), era aşa de afectat, că mass-media ,,cea rea’’, a mogulilor, vede atât de corupt partidul de portocaliu, mai corupt chiar decât partidul celor trei trandafiri . ,,Vai , dar e profund nedrept!’’ se lamenta premierul. Şi apoi, caută un ,,cap limpede’’ pentru România, că a lui e de mult turburat prin aservire completă de către Traian Băsescu. Dacă, în alte spaţii planetare nu se poate, iată cum la noi se poate vedea miracolul secolului , dar, ce spun eu al secolului, miracolul mileniului trei să facă din cocoş găină şi din curvă gospodină. Vameşii, au, dar, vameşii de la vama Albiţa, care au contribuit substanţial la mafia portocalie, Doamne fereşte, nici usturoi n-au mâncat , nici gura nu le miroase, ei nu au luat şpagă un sfanţ, ei sunt curaţi ca lacrima-Cristi. Aproape, îi vezi pe toţi ,,bine spălaţi’’, cu mâinile curate ca ale celebrului comisar . Cu mâinile curate ca ale lui Sorin Blejnar. Şi ale altora din PDL. Realitatea TV oferă zece mii de euro celui care va argumenta mai bine cine este regina de pe tabla de şah a mafiei din vămi. Unii , creduli au crezut că portocalii , chiar au mâinile curate . Chiar mă mir că pot să creadă în bunele intenţii ale portocaliilor, doar pentru simplu motiv că Marius Spânu și Sulfina Barbu, membri marcanţi ai PDL-ului, au solicitat demiterea șefului ANAF. Au solicitat doar de ochii lumii, dar , pentru rege nu a venit încă momentul potrivit să-şi sacrifice regina. Regina nu poate fi decât Sorin Blejnar, împreună cu acoliţii lui din PDL( politicieni şi oameni de afaceri care deservesc partidul) . Argumentele mele sunt următoarele: în campania electorală a regelui s-au cheltuit bani, necontabilizaţi, cu nemiluita, pe care PDL-iştii i-au aruncat, în stânga şi în dreapta, cumpărând voturile. În plus maşinăria de propagandă electorală, măreaţă, grotescă şi lacomă ca un căpcăun , a înghiţit sume uriaşe. De unde?! De la vămi. După alegeri, regele ,,legitim ales’’ i-a lăsat pe ,,culegătorii de şpagă’’ să-şi facă şi ei plinul, apoi , ca el să facă bine, ca o maimuţică, în faţa Angelei Merkel, spre a intra în spaţiul Schengen, i-a arestat. Regina e imună, regele şi mai imun . Cine o arestează pe regină ? Cine dă şah la rege? Adevărul?! Ce este adevărul? Iată, ce ne spune celebrul poem 1907, al lui Alexandru Vlahuţă, etern actual: ,, Minciuna stă cu regele la masă.../Dar asta-i cam de multişor poveste:/De când sunt regi, de când minciună este,/Duc laolaltă cea mai bună casă (...)//Şi-i place regelui. E lucru mare/Cum farmecă pe regi Minciuna. Drept e/Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte/A fost cea mai aleasă desfătare (...)//Măria-ta, e un străin afară,/Cam trenţăros, dar pare-un om de seamă,/Şi... Adevărul parc-a zis că-l cheamă.../De unde-o fi... că nu-i de-aici din ţară./ Minciuna palidă-şi topeşte glasul:/O, nu-l primiţi! Îl ştiu, e vestitorul/De rău, ce face pe-atotştiutorul/Şi vede prăbuşirea la tot pasul (...)//Şi totuşi, zice regele, să vie!/Dovadă că chiar la palat Minciuna/Nu e biruitoare-ntotdeauna./Fac şi monarhii câte-o nebunie...(...)//Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!/Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna./De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna/Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate”... Trebuiau găsiţi ţapii ispăşitori. Numai poliţiştii vamali şi vameşii sunt adevăraţii corupţi! Ei trebuie să plătească. Traian Băsescu le-a plătit-o poliţiştilor , le-a arătat cine e javra ordinară. ,,Ieşi afară, javră ordinară!’’ au strigat poliţiştii nemulţumiţi de salarii . Şi el, ,,incoruptibilul’’ de la Cotroceni i-a dat afară, pe poliţiştii din vămi, ca pe nişte ,,javre ordinare’’ . Acest mesaj vrea să ne transmită tuturor, prin arestările în masă din vămi, următoarele: cu Băse să nu te pui, că se face-a dracului! Vorba cântecului acela oltenesc: Cin' se ia cu mine bine. / Ii dau haina de pe mine. / Cin' se ia cu mine rău. Să-l păzească Dumnezeu / Ca sunt şarpe de dudău, mai Leano Udreaaa! Odată, Traian Băsescu se lăuda el la nu ştiu ce post TV, cum îi pedepsea pe marinarii,,indisciplinaţi’’, pe când era comandant de vas. Îi punea să-l ducă în cârcă de pe puntea de jos, până la cea de sus. Retrospectiva s-a transformat în perspectivă. Traian Băsescu s-a urcat în cârca poporului român şi nu vrea să se mai dea jos. Şi nu doar el, ci şi oamenii lui. Traian Băsescu a creat o superclasă a îmbogăţiţilor de portocaliu , care deţin şi puterea. Nu o vor ceda uşor din mână şi nici nu ştiu dacă mai va fi posibil , atâta vreme cât deţin pâinea şi cuţitul puterii. Sunt asiguraţi şi pentru viitoarele alegeri: au bani şi mijloacele cu care să cumpere voturile. Vor câştiga alegerile, în pofida sondajelor defavorabile.
Toată mascarada panglicarului de la Cotroceni, îmi aminteşte de celebrele spiciuri ,, black umor’’, ale actorului american George Carlin. Iată una dintre cele mai reuşite filipice - The owners(Proprietarii). Românii ar trebui să treacă, de la umorul lor specific, haz de necaz , la umorul negru. Dacă vor să mai râdă…
,,Păi ştim ce îşi doresc mai mult pentru ei şi mai puţin pentru noi?! […] Politicienii sunt puşi acolo pentru aţi crea iluzia libertăţii de a alege. Au cumpărat voturile voastre, te-au cumpărat pe tine. Te-au prins de ouă. Nu îşi doresc o populaţie de cetăţeni capabili de o gândire critică. Nu vor oameni care să-i judece. Nu vor oameni care să judece cât de rău le-o trage un sistem mafiot. Ştiţi ce vor? Vor muncitori supuşi. Oameni suficient de inteligenţi care să opereze cu maşinăriile şi să facă hârţogăria şi suficient de proşti să accepte pasiv toate aceste locuri de muncă, din ce în ce mai prost plătite , cu salarii mici, ore suplimentare, număr redus de beneficii şi o pensie minusculă care dispare imediat ce o iei. Fiindcă deţin locul ,,ales.’’ Este un loc foarte bun. Şi tu nu eşti în el. Tu şi cu mine nu suntem în locul ,,ales’’. Şi apropo, e acelaşi ales, care te bătea la cap toată ziua, spunându-ţi cu cine să votezi. Nu vezi că masa e înclinată şi voturile sunt măsluite. Nimeni nu bagă de seamă , nimănui nu-i pasă! Oameni buni , sinceri, harnici, oameni cu mijloace modeste continuă să-i voteze pe aceşti nenorociţi bogaţi, care nu dau doi bani pe ei. Nu dau doi bani pe tine! Nu dau doi bani pe tine!’’ (George Carlin – The owners(Proprietarii) [RO SUB] 2010 uskro.
Cea mai mare realizare a lui Traian Băsescu este aceea că reuşit să dezbine forţele politice româneşti şi a dat un gir nemăsurat UDMR-ului. În loc să unească forţele politice româneşti în două partide mari, să realizeze bipartismul, care este, după opinia mea, cea mai bună formă democratică, el le-a dezbinat în defavoarea românilor. Dar lui nu-i pasă, nu-i pasă decât de el şi de familia lui, de el şi de oamenii preşedintelui, complet aserviţi puterii. Nimeni nu vede, nici un lider( există doar o sublimă şi neputincioasă reacţie a opoziţiei prin crearea USL). Portocalii jubilează în propriul lor egoism prostesc, în vreme ce UDMR , face cărţile pentru politica românească. Halal, bărbaţi are România! Bravo UDMR-ului. Să ne trăiască preşedintele ,,legal’’ ales , care a bulversat forţele politice şi ţara. În această situaţie UDMR-ul se află, în prezent, în postura formaţiunii care face cărţile, care ,, dictează’’ politica românească. Cea mai bună soluţie pentru România ar fi existenţa a două partide politice puternice. Bipartitismul este adoptat de principalele mari puteri democratice Anglia , Germania. Repet: este cea mai bună formulă politică a unei democraţii solide . Dar cine s-o înfăptuiască? Al treilea face totdeauna jocurile. Numai aşa, ar fi eliminat UDMR-ul din postura de mireasă cu ifose. Să nu vă fie de mirare că UDMR-ul îşi va atinge scopurile de autonomie teritorială. Curtaţi şi de USL, ţinuţi în braţe de PDL, miresei UDMR i-au crescut corniţele. Cine face cărţile în politica românească? Desigur mireasa UDMR. Traian Băsescu nu are nici un pic de pasiune pentru interesul naţional . Doar pentru propriul lui orgoliu. Orgoliul omului mic, ajuns la putere, mare. Halal, politicieni avem! Să nu vă închipuiţi că pe Traian Băsescu la apucat tam-nisam modernizarea statului român sau că-l doare undeva de interesul naţional. Nu ! El se preocupă de succesul financiar al portocaliilor, ca, la viitoare alegeri, să aibă cu ce cumpăra voturile, spre a ieşi de la preşedinţie, nu pe uşa din dos, cum îl ameninţă opoziţia, ci triumfal, prin faţă. Marko Bella a avut a avut tăria de caracter de a renunţa la funcţia de preşedinte al UDMR. Traian Băsescu, nici în visele cele mai plăcute ale lui Crin Antonescu şi Victor Ponta, nu va renunţa. Dacă cineva se întreabă, care-i punctul slab al României, îi vom răspunde că întrebarea este retorică, iar răspunsul este un truism : punctul slab al României este Traian Băsescu.
Să-i votăm! Tot pe ei, tot pe ei, tot pe ei!.. Pe portocalii. N-avem încotro! Cine are banii, deţine puterea. Cine deţine puterea are cuţitul şi pâinea. Să-i votăm, deci, tot pe portocalii! Ei deţin banii şi puterea. Capul plecat sabia nu-l taie. Să-l plecam, ca ei să ne poată prinde mai bine de ouă şi să ne jupoaie în două. Panglicarul de la Cotroceni, jubilează în sinea lui: ,,V-am ciuruit!’’ Şi de data asta ne-a ciuruit. El nu dă doi bani pe noi. Ce-are a face? Noi să fim sănătoşi şi să-i votăm. De la Cotroceni , ploaia de aur se revarsă în valuri peste câmpiile mioritice. Doar pentru ei, pentru portocalii…
Vasile Anton, Iaşi

Cine va fi premier?

Premier va fi Traian Băsescu, că doar şi până acum tot el a fost. Îl va scoate pe Stolojan de la naftalină? Va fi el la fel de docil şi aservit lui Traian Băsescu, ca şi Boc? Dragă Stolo...,vai, mi-au dat lacrimile de crocodil.HiHiHi!... I-am ciuruit.

De ce nu …, de ce nu acum?! …

(Nuvelă - prima parte.)

Era o zi de vară, una din acele zile fericite, de adevărat rai pe Terra, când n-ai fi vrut nici în ruptul capului să dai colţul. Să fi fost ora nouă sau zece dimineaţa, nu mai ştiu exact, când am deschis calculatorul. Imediat ce s-a conectat la Net, ecranul mi-a fost invadat de un video chat. Pe ecran, un tânăr cu o privire, cum să spun mai exact să nu greşesc, o privire apocaliptică, o privire de dincolo de lume , privirea aceea, care trece prin tine şi se pierde undeva în gol.

,,Cred că e drogat’’, mi-am zis.

Cum s-a petrecut fenomenul tehnic, nu pot să-mi explic. Fie întâmplător, fie intenţionat, m-a ales pe mine. ,,Melancolic băiatul!’’ zic, privindu-l siderat. ,,Se petrece ceva cu el. Poate e unul din acei emo, dar nu poartă simbolurile lor … A căzut în butoiul cu melancolie? Sau o iubire neîmpărtăşită…, poate a fost părăsit de prietena sa…, are el ceva pe suflet’’ mi-am zis. Intrigat, am început să înregistrez. Se putea vedea pe ecran, atât cât cuprindea camera video, mobilă de lux, ceva în genul Lion Kings, câteva tablouri scumpe, cred, de-ale lui Sabin Bălaşa, o oglindă decorativă, în care se reflecta biblioteca Space Berloni şi un televizor LCD, toate într-o asamblare decorativă ambiguă de oameni parveniţi.

,,Mă numesc Sorin’’, începu băiatul…

Să fi avut în jur de 17-19 ani, un pic timid, un pic teribilist, privea spre camera web, cu ochii lui negri, mari şi umezi, în care licăreau sclipiri diamantine, gata parcă să se aprindă, să explodeze în mii de cuante. Ochi de nebun, ar fi zis cineva, mai cinic.

,,…Sorin X’’, îl aud în difuzor. Aş fi putut să mă numesc Sorin Y, că doar sunt mascul şi simbolul masculului este Y, nu X, sau XY. Dracu ştie de ce Creatorul l-a făcut pe bărbat jumătate femeie, adică XY şi pe femeie doar femeie, adică XX! Poate pentru că masculul, făcut după chipul şi asemănarea sa, este ambigen. În bărbat se află masculinul şi femininul la un loc. Sexual, bărbatul are un spermatozoid cu X şi altul cu Y. El conferă sexul progeniturii. Cum o fi ştiind hipofiza să fabrice spermatozoizii, exact jumi-juma? Dar, poate că eu sunt mai mult X, adică am o dominantă feminină, sunt mai efeminat. Nu am păr pe piept ca atavicii. Acesta poate fi un semn de feminitate, dar în rest sunt mascul… Ei, nu chiar un mascul feroce! Dar, totuşi, mascul. Mai bine mă năşteam fată. Poate eram o fiinţă fericită. Fetele nu-şi pun probleme existenţiale. Ele doar trăiesc pur şi simplu. Simt mini-orgasme pentru orice. Chiar şi pentru un ruj, un parfum, un pantof, o rochie, adică rahaturi , cum ar spune Bebe Nebunu. Pe mine, nu mă încântă, deloc, asemenea nimicuri. Platon mulţumea zeilor că l-a născut maică-sa băiat şi nu fată. Dar cine ştie, ce e mai bine să fii în existenţa asta absurdă! Să fii băiat sau fată? Numai Zeul ştie, ar fi răspuns Socrate. Sau şi una şi alta. E o absurditate să devii transsexual, să te opui naturii. Dar unii o fac. Vor să ştie , cum e adică cu sexul opus. Mai ales masculii. Nu sunt fericiţi în pielea lor, cu sexul lor… Şi totuşi, există o tendinţă inconştientă spre unisex. Fetele vor să semene cu băieţii. Îi imită în toate, mai ales în vicii. Dacă fetele îi copiază pe masculi , în toate cele, cred că băiat e mai bine să te naşti. Sau poate androgin ar fi fost mai bine pentru om. Ca fiinţa primordială a lui Platon sau asexuat ca îngerii din cer, cum spunea Isus. Ce sunt eu? Combinarea nefericită a informaţiei unui spermatozoid cu cea din ovul, în procesul mitozei! Segregarea independentă a perechilor de gene pe tabla de şah al lui Mendel?! Două DVD-uri, care şi-au îmbinat softurile şi au format un Bio-computer. Aşa m-au conceput genele egoiste. Care nu vor altceva decât să deruleze programul, existenţa mea ca voinţă şi reprezentare. Sunt o maşină al cărui program se derulează până la sfârşitul vieţii. O nouă fiinţă cu jumătate de caractere de la mamă şi jumătate de la tată Sunt o maşină autonomă sau parţial autonomă, dar nu independentă. Mereu am depins de cineva. De mama , de tata , de şcoală, de pământ, de sistemul solar , de Galaxie, de Univers. Ca un terminal! Imediat ce mama m-a născut, am fost cuplat la Univers. Sunt, o maşină! La fel ca autoturismul: în loc de benzină, mâncare organică, filtrată, tratată biochimic, transformată în energie electrochimică, reziduurile eliminate prin sistemul digestiv, cum elimină maşina gazele prin toba de eşapament. De parcă maşină ar fi o copie a omului. Sau poate omul e o copie a maşinii. Suntem maşini computerizate, Bio-roboţi, care se zice, gândim. Dar oare gândim? Programul gândeşte în locul nostru. Că altfel, cum să-ţi explici vorbirea şi gândirea. Gândirea se învaţă, ca şi vorbirea, prin exerciţiu, prin ritual, prin meditaţie. Dar ce ne face să învăţăm vorbirea şi gândirea? Trebuie să fie ceva, acolo, în creierul nostru fundamental, cel cu care ne naştem. Un driver, un soft de învăţare. Cei mai mulţi nu învaţă gândirea, se lasă gândiţi. La fel ca Sisif, se rotesc, generaţie după generaţie, în acelaşi cerc vicios... Dovada ne-gândirii e probată de gemenii univitelini, care au comportamente şi gânduri identice sau aproape identice. Cei care gândesc ies din cerc, urcă stânca lui Sisif sus în vârf ; nu o lasă să se rostogolească din nou la poalele muntelui…

Suntem suflete pasagere: parcă aşa spunea Platon, inspirat de orfism. Aproape îi dai dreptate. Căci de unde ştim că ştim? Ne reamintim, zice Platon, din existenţele anterioare. Vacs albina! Eu cred că cineva ne-a dotat cu un soft pentru cunoaştere. Sau pentru recunoaştere. Dracu ştie, cum reuşim să cunoaştem această realitate! Chiar, de unde ştim că ştim?!... Cuanticii zic că sufletul e un program rulat de un computer, pe care îl numim creier, care ne face să gândim.’’

Avea o voce răguşită , aproape cavernoasă de fumător înrăit.

,,Am deschis video chat-ul… continuă el, să vezi un experiment de iubire, cum n-ai mai văzut … Vreau să scriu un poem! Un ultim poem. Asta e marea mea iubire. Când cineva vrea să scrie un ultim poem, e un eveniment, nu? De luat aminte!

,,Acum ştiu sigur că m-a ales pe mine . Dar de ce? Ce urmăreşte acest tânăr?’’

,,Nu eu te-am ales , tu m-ai ales pe mine. Sau soarta! Am tras la sorţi. Şi sorţii au vrut ca tu să fii alesul... Eu am vrut să fiu un fel de şef al generaţiei mele. Ca Eliade! Dar n-am chemare pentru studiu. E o muncă titanică. Savantul muncea zilnic, încă de tânăr, de la şapte dimineaţa până la şapte seară. Am încercat şi eu, dar îmi este imposibil. Trebuie să ai chemare, pasiune, patimă pentru a descoperi adevărurile esenţiale. Apoi, am descoperit meditaţia budistă. Nu studiul e totul, ci meditaţia. Mă mir că Eliade nu a învăţat meditaţia. Că doar a devenit indian şi a cunoscut iubirea mistică pentru indianca Maitreyi. Era cel mai îndreptăţit să înveţe a medita. Eu n-am fost în India, dar am învăţat să meditez, adică să visez şi să cuget; să cuget şi să visez. Nici Eminescu nu a fost în India, dar, a învăţat meditaţia budistă. Adică a învăţat să viseze şi să cugete. A visa şi a cugeta înseamnă a vedea adevărul. El, nu doar a cunoscut adevărul, ci, la fel ca budiştii, l-a văzut. În meditaţia sa, s-a inspirat direct din sanscrită. Asta e gândirea adevărată – visare şi cugetare, cugetare şi visare. A vedea adevărul înseamnă a depăşi iluzia cunoaşterii, aceea de a crede că ştii, când de fapt, nu ştii. Nu întâmplător, Socrate spunea: ştiu , că nu ştiu nimic! Nu oricui îi este dat să vadă adevărul. Doar aleşilor. Eu sunt unul dintre aleşi!

Gândirea e înainte de cunoaştere, observaţie şi meditaţie. Şi Aristotel recunoaşte că văzul este cel mai important simţ pentru cunoaşterea adevărului. Eu nu cunosc adevărul, eu îl văd. Numai marii mistici şi marii creatori au văzut adevărul. Ca budiştii! Sau ca Sf. Anton! Când Sf. Anton a fost întrebat de filosofi, ce cărţi l-au inspirat, el a arătat spre cer şi spre pământ. Nu vreau să fiu un adunător de coji, cum îi numea Eminescu, pe cei cu nasul în carte, brăcuitorii, care fac cărţi din cărţi. Vreau să văd adevărul, ca o iluminare… şi să creez!

Vocea lui a groasă, îmbătrânită parcă, nu de adolescent, mă intriga.

,,Eu gândesc rataţilor! Aşa le-am spus colegilor. Dar ei mă luau peste picior, mă ironizau, râdeau de mine. Ignarii au o vocaţie din a face din orice băşcălie. Râdeau de mine, cum râdea caracuda de Eminescu. Cum rădeau ignoranţii de Socrate, numindu-l în batjocură bufonul atenian. Meditez, sufăr, mă detaşez, caut calea, iluminarea. Sunt , deci, un înţelept. Cei din generaţia mea, nu gândesc. Doar trăiesc pur şi simplu. N-aş putea trăi ca ei. Ca să gândeşti ceva trebuie să iubeşti ceva. Numai aşa vezi adevărul…şi să creezi. Uite, de pildă, să creez un poem. Un ultim poem. Ca un ultim adevăr. Ca o mare şi ultimă iubire! Beton, nu-i aşa! Cine poate scrie un ultim poem? Unul ajuns la capătul vieţii. Ca Socrate. Şi el a compus un ultim poem, aşteptând să vină corabia de la Delos. Cu cât înaintăm în vârstă cu atât ne agăţăm mai tare de viaţa asta împuţită. Mâncăm, bem , facem sex , ne transformăm în butoaie de osânză şi mocirlă. Ca porcii! Nu mai simţim, nu mai gândim, doar grohăim… Dacă n-aş gândi nu mi-aş fi pus problema morţii. Aş trăi, cum trăiesc cei mai mulţi. Ca animalele! Nu au conştiinţa morţii. Sau poate se cred nemuritori… Sunt singurul, care îmi pun problema morţii. Sau al doilea. Primul a fost Socrate. Înţeleptul îi îndemna la proces, pe atenieni, să nu se teamă de moarte. De ce vă temeţi , dacă nu ştiţi nimic despre moarte? îi întreba Socrate. Şi ei l-au condamnat la moarte, să afle el mai întâi, ce este moartea şi să le spună şi lor. Dar Socrate nu s-a întors din moarte, ca Er, să le spună ce şi cum e dincolo. Cei mai mulţi oameni se tem de moarte. Eu nu mă tem! Moartea e teama de necunoscut? Atunci s-o cunoaştem! Căci, de ce te temi mai mult, de aia nu scapi. Trebuie să treci prin moarte ca să te eliberezi de această angoasă. În celebrarea misterelor de la Eleusis, grecii asta făceau. Misterele relevau tainele morţii şi eliberau pe iniţiaţi de această anxietate. Era o experienţă holotropică revelatoare, o transcendere prin moarte, o renaştere. Sunt câteva tehnici simple, ca de pildă cea a respiraţiei. Ritualurile de trecere aveau tocmai acest scop: să-i elibereze pe oameni de frica de moarte. Şi oamenii se întorceau înnoiţi. Aşa se naşte omul nou. Nu, cum se iluzionau comuniştii că vor făuri omul nou. Dar, modernitatea a abandonat ritualul. Tinerii, ca mine, trăiesc haotic, într-o dezordine amoroasă absurdă. Într-o goană nebună după banii, după plăceri sexuale aberante, alcooluri şi droguri. Vor să se îmbogăţească cu orice preţ. La sfârşit dau toţi banii afurisiţi, adunaţi cu trudă, pe medicamente. Ca să mai supravieţuiască încă un timp, într-o existenţă fără sens. Cui prodest? Au uitat cel mai important lucru în viaţă: sentimentul comuniunii cu Universul, cu Creatorul. Existenţa umană e tot mai sofisticată şi mai iraţională. Trăim un hedonism apocaliptic. Ştii la ce duce hedonismul? La suicid. Nu sunt întâmplătoare sinuciderile în masă. Anxioşii găsesc mereu calea. Dar ei o fac din teamă. Nu te uita, aşa uimit, la mine, nu sunt anxios. Nu sufăr de nevroză. Aşa au crezut şi psihiatrii clasici despre marii mistici Budha , Isus, Ramakrishna, că ar fi suferit de schizofrenie. S-a dovedit, mai pe urmă, că psihiatrii şi filosofii materialişti sufereau de iluzia cunoaşterii. Ce vreau eu să fac e doar un joc. Un joc la limita vieţii. Un feed back spiritual. Să scriu poemul vieţii mele. Ultimul poem!

ESEUL ,,Zodia lui Eminescu'' în revista online CONSTELAŢII DIAMANTINE , NR. 5/ 2011

Eseul meu Zodia lui Eminescu a apărut în CONSTELAŢII DIAMANTINE NR.5/2011

Revista este condusă de eminentul poet, estetician, cronicar plastic si dramaturgic, regie film si arta fotografica.
Scriitor: poet, prozator, critic literar, eseist, filosof metafizic.
Ex-director de imagine al publicatiei "Ratiunea", departamentul diaspora romaneasca.
Ex-redactor-sef al revistei "Literaria" a - Ligii Scriitorilor Romani, Filiala Oltenia.
Ex vicepresedinte al aceleiasi filiale.
Fondator al revistei de cultura universala "Constelatii diamantine" (impreuna cu Al. Florin Tene, Doina Dragut si Janet Nica), editata sub egida Ligii Scriitorilor Romani.
Actual director al revistei "Constelatii diamantine".