DICTATURILE - SISTEME POLITICE DETERMINISTE; DEMOCRAȚIILE - SISTEME POLITICE RELATIVISTE

„Destinul, comportamentul uman,  evenimentele   istorice se înscriu într-o schemă probabilistă  predeterminată.”  Laplace   
„Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, că sunt, a celor ce  nu  sunt , că nu sunt. ” Protagoras

  Cine   are dreptate? Matematicianul sau Sofistul? 
                     Autonomia existenţei pare să ne conducă la teza existenţialistă a unui Univers al hazardului. ,,Totul începe prin contingenţă.’’ spune Roquentin în Greaţa lui Jean Paul Sartre. Din această contingență rezultă că existenţa pură nu se justifică prin nimic altceva decât prin ea însăşi. ,,Esenţialul este contingenţa. Vreau să spun că, prin definiţie, existenţa nu e necesitate. A exista, înseamnă pur şi simplu a fi acolo; existenţii apar, se lasă întâlniţi, dar nu pot fi niciodată deduşi. Cred că sunt oameni care au înţeles asta. Numai că au încercat să treacă peste această contingenţă inventând o fiinţă necesară, care-şi este propria cauză. Or, nici o fiinţă necesară nu poate explica existenţa; contingenţa nu e o închipuire, o aparenţă care poate fi risipită; e absolutul…’’ (Jean Paul Sartre – Greaţa, Ed. Minerva, Bucureşti,1981). 
                  Eu afirm, din contra, că totul este în anumite proporții necesitate și contingență, pentru că totul este programat la marginea haosului. Nu știm care din acțiunile umane sunt determinate și care sunt opțiuni liber alese; determinismul ereditar e dominant în raport cu factorii de mediu. Acest lucru e dovedit științific de cercetările efectuate pe gemenii uniovulari.
                  Această programare nu exclude contingenţa, însă contingenţa nu este fundamentală; ea este mai degrabă secundară. Dar, dacă o anume predestinare socială este programată în cazul gemenilor uniovulari, ea nu mai este valabilă la frații normali, și cu atât mai puțin la nivelul societății.                     
                 Chiar și-n cazul gemenilor uniovulari există mici diferențe determinate de gena dominată – a tatălui sau a mamei. Fiecare om este o individualitate, chiar și-n cazul gemenilor uniovulari. Prin urmare, determinismul social, ca și postularea unui principiu fundamental universal de tip hegelian, nu este valabil la nivelul unei comunități, a unei societăți sau a lumii în general. 
                Parafrazându-l pe Sartre, aș spune, la rândul meu, că totul începe prin programarea informaţională a existenţei. Întâmplarea are un rol secundar pentru simplul fapt că speciile sunt generate de codul genetic care este compus dintr-un program informaţional fix (invariant) şi o informaţie variabilă care are rolul secundar de adaptare la mediu. Aşadar, orice existenţă este rezultatul în primul rând a unei programări informaţionale şi nu a unei întâmplări. Întâmplarea este o necesitate ascunsă; ea determină ca un subsistem să se adapteze factorilor regulatori ai sistemului, iar sistemul, factorilor regulatori ai suprasistemului. 
                   Dacă identificăm individul cu subsistemul, comunitatea cu sistemul și regimul politic cu suprasistemul, vom observa că regimurile dictatoriale, îndeosebi acelea impuse de ideologii, se manifestă pentru subsisteme într-o manieră dominant deterministă, în raport cu relativismul regimurile democratice.

  Argumentele lui Kant, anume că unde   nu este  libertate  nu este nici obligație, că unde nu este   independență de cauze , nu este nici responsabilitate și deci nici merit   și, în consecință, nici  ocazie  pentru laudă   sau reproș, rămân  etern valabile.  (fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )

Vasile  Anton Ieșeanu,  23 decembrie  2015, Iași