Isaiah Berlin nu neagă determinismul, „fie el
cauzal sau teleologic”, numai că „argumentele în favoarea lui sunt neconcludente”. Și asta pentru că există o incompatibilitate
între determinism și responsabilitate. Determinismul exclude responsabilitatea umană.
„Dacă
tezele determinismului sunt adevărate, spune Berlin, noțiunile de merit și vină,
în înțelesul lor obișnuit, nu ar avea aplicabilitate.” Numai că lumea această nu a fost creată
absolut deterministă cum își închipuie
unii filosofi contemporani, nici
absolut relativistă cum au crezut alții. e o lume determinist-relativistă care în
viziunea mea funcționează programat la marginea haosului. Nu doresc să discut
consecințele morale ale unei lumi deterministe. Ele sunt amplu analizate de Isaiah
Berlin în cartea sa Cinci eseuri despre libertate
și alte scrieri.
Încerc să aflu cum e posibil ca omul să aibă libertate
într-o lume determinist-relativistă.
Este evident că în dictaturile deterministe de tip
fascist sau comunist, noțiunile de
merit și vină sunt false. Valorile umane sunt răsturnate
- stăpânii devin slugi și
slugile stăpâni.
Exact ca în Povestea lui Harap –Alb, unde
genialul epileptic Creangă a avut
o străfulgerare atât de
vizionară, pe care nimeni în acele vremuri
nu a conștientizat-o decât un
alt genial epileptic, Dostoievski – „lumea asta e pe dos , toate merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, Unul macină la moară. Ș-apoi acel Unul are în mână și pâinea, și cuțitul și taie de unde vré și cât
îi place, te uiți la el și n-ai ce-i face.”(Ion Creangă- Povestea lui Harap-
Alb). Povestea lui Harap-Alb pare
a fi profetizat povestea tragică a românilor
sub dictatura comunistă. Chiar
astfel s-au petrecut lucrurile. A discuta despre libertate
într-o societatea absolut deterministă e un nonsens.
Chestiunea libertății rămâne de
discutat în democrație. Idealul de libertate depinde
de puterea maximă care îi este
acordată individului, de clasa politică, pentru a se realiza social. În
societatea democratică
libertatea, similară autonomiei individuale, depinde
de inteligența și
capacitatea fiecărui
individ de a accede la valorile
culturale.
O minte cultivată, adecvată
nivelului standardului cultural, în speță european - cunoașterea
unei limbi străine, în special engleza, cunoașterea tehnologiei virtuale, pregătirea profesională la nivel facultate,
permis de conducere, motivație, putere de muncă și un țel
bine definit în viață care îi
conferă sens vieții sale, e net
superioară unei minți ignorante. O minte adecvată standardului european e o minte mai liberă
decât o minte ignorantă, prin posibilitățile și opțiunile de alegere. Societatea modernă cere oameni din ce în ce mai inteligenți, mai bine
pregătiții și mai operativi în domeniile
hi-tech-ului.
În
această ordine de idei exprimată de mine,
Sfântul Ambrozie a sugerat, în viziunea lui Epictet și
Kant că „un înțelept, chiar sclav, este liber
- de unde rezultă că, rege fiind, un prost rămâne sclav.” Prin urmare, cei
sortiți să rămână în cercul
vicios al lui Sisif - eterne slugi, sunt ignoranții care disprețuiesc învățătura, care devin proletari și își vând
forța pentru munca cea mai prost plătită, plebea cu
nivelul cel mai scăzut de inteligență, ușor de păcălit și lesne manipulat de politicieni veroși. Învățătura a fost încă de la începutul istoriei umane și va rămâne baza libertății umane.(fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )
Vasile Anton Ieșeanu, 24 decembrie 2015, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu