Narcisism erotic!

 

Fac dragoste cu sora mea geamănă;

ea este-n mine şi,  eu sunt în ea;

mă uit în oglindă – o, ce bine seamănă!

din tinereţe, cu figura mea…

 

Resping  avansurile  fetelor reale;

ce am în mână e plăcerea mea!

n-o împart cu nimeni şi cânt osanale

iubirii virtuale  m-aprind în ea!

 

Mă uit în străfunduri de ape; oglinda

îmi revarsă chipul  cel drag,

ea este-n adâncuri, în mine, osânda!

eu  nu  mai văd afară de prag! 

 

Universul meu e acolo, în adâncuri…,

eu văd, ce alţii nu pot vedea,

pe sora-geamănă,ce-aleargă prin  gânduri;

ea este acuma toată lumea mea!

 

Mă cheamă la ea cu-atâta-nfocare,

că nu mai pot să opresc

gestul, care m-aruncă în mare,

cu sora mea... să mă contopesc! 

Autor : Vasile  Anton Ieșeanu, marți, 31 mai 2022, Iași   

  

Povestea câinelui meu numit „Hitler”

 Moto: Cel mai bun prieten al omului nu e aproapele omului, ci câinele;acum în epoca IT înlocuit cu câinele-robot.     

             Era, cred, dacă îmi aduc bine aminte, în primăvara anului 1963, când tatăl meu( „Tataia” cum se obișnuiește în Moldova folosirea diminutivelor) mi-a adus acasă nu știu de unde un cățel mic alb, flocos cred că din rasa Terrier. Casa părinților mei, în satul Spineni era așezată între biserică , școală și sediul CAP. Aveam pe-atunci 12 ani și am început să-l dresez , intuitiv , fără să mă fi învățat cineva. I-am dat numele „Hitler”, deși aș fi vrut să-i zic „Stalin”, dar cum stalinismul era în România en vogue, mi-a fost teamă. Cum, în acele vremuri cel mai urât dintre pământeni de lumea iudeo - bolșevică era Hitler, i-am pus numele „Hitler”. Cum l-am dresat? Aruncam un băț sau o minge și-l obligam pe Hitler să-mi aducă obiectul aruncat înapoi. Și Hitler se executa, fericit să joace cu mine. Deseori la scaldă la Jijia, îl lăsam pe mal, eu treceam peste pod și apoi îl chemam pe malul opus: „Hitler vino!” Și el sărăcuțul asculta de comanda mea se arunca în apă și venea înot la mine pe celălalt mal al Jijiei. Când am început școala Hitler a rămas acasă și se plimba liber prin curte. Dimineața trecea la sediul CAP președintele CAP călare pe un cal. Hitler ieșea în drum și lătra calul cu o furie inexplicabilă. Și într-o dimineață Hitler al meu, mai furios ca niciodată, când l-a văzut pe președinte călare a ieșit în fața calului și l-a lătrat furios. Calul s-a ridicat pe picoarele dinapoi și l-a trântit pe președinte jos în colbul drumului. A urmat un potop de înjurături și amenințări. După câteva zile Hitler al meu a murit subit. Cu certitudine tovarășul președinte al CAP Spineni i-a dat o bomboană cu otravă și el sărăcuțul a mestecat-o și a murit...( fragment  din volumul Antonii) 

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, Duminică, 29 mai 2022, Iași    

Femeie!... Deschide poarta lumii!

 

 

Femeie!… Deschide poarta lumii!

să intre triumfal bărbatul

pe calu-i năzdrăvan; sub vraja lunii

să-l vezi pe Făt-frumos, ca nimeni altul!

 

Deschide poarta lumii şi-ai să vezi

o lume ca în basme şi poveşti!

Înlănţuiţi în Unul, vei crede că visezi

că zbori, ca zeii,  prin aştrii lor cereşti.

 

O! simţi tu  Pegas-ul cum  saltă?

parcă pluteşti în cerul fără nori;

te-nalţă până în cereasca boltă,

şi-n clipa aceea ai vrea să mori!

 

Ce-ameţitoare e plăcerea!

o simţi ca o beţie…, iată!

Din inimă, cu toată vrerea,

 ai vrea să nu sfârşească, niciodată…

 

Femeie!…Deschide poarta lumii!

să intre triumfal  bărbatul

pe calu-i năzdrăvan; sub vraja lunii

să-l vezi pe Făt-frumos, ca nimeni altul!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, Vineri,27 mai 2022, Iași   

Gânduri pentru o lume nouă...

 

Iubito,
ţi-s ochii atât de-adânci 
când plângi
aş putea să mă scald în adâncimea lor 
c-an marea Neagră 
și-aş înota 
până la inima ta

Cu tine
aş vrea să urc pe muntele Ararat
să ar, să seamăn şi rod să-mi dai
în acel pământ al făgăduinţei 
unde n-ajunge potopul acestei lumi 
bolnave

Ca Noe 
aş căuta pământul 
cu o ramură de măslin
adusă de porumbelul păcii
ne-am face un singur trup
şi ne-am trăi viaţa 
în  veșnică iubire

Cu tine 
legământ de înfrăţire aş face 
din tine sora mea geamănă
în ochii tăi adânci 
în abisul lor fără de sfârşit
ca Narcis 
m-aş îneca…

Şi-acolo 
în adânca marea eternă 
am trăim fericiţi 
până la sfârşitul veacurilor
uniţi 
în fiinţa primordială
un singur trup
un androgin
inseparabil
ca două particule elementare!

Cu tine 
aş privi 
lumea nouă
rodită

cu tine iubito 
pe acel tărâm
al făgăduinţei 
vom renaşte

în lumea nouă
de noi pro-creată!

  Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  Vineri, 27 mai 2022,Iași  

 

Vin rușii , domnule Ieșeanu!... și dumnevoastră văd că vă arde de glume!...

                

              Luni,23 mai  2022, ora 17.00... Sună  telefonul. „Măine, la ora  05.30, e ședința asociației,  mă anunță la telefon doamna președinte a asociație de locatari. „Mâine,  la  ora  05.30 dimineața sau după masă, n-ați precizat!” o întreb eu naiv.                                           „După masă se înțelege... Vin rușii d-le Ieșeanu și dumneavoastră vă arde de glume!  Oare o vrea să discute cum să ne apărăm de idioții planetei?                                                                              „Dar avem scutul american”  îi replic eu.„Ha, ha , ha!”  râde ea. „De ce râdeți, o  întreb  credeți că am dat  miliarde de euro pe scut și americanii o să-și ia jucăriile și-o să plece acasă - să ne lase pe mâna rușilor?”                                                                                                          „Mai știi, îmi zi eu în gând, cum s-au înțeles  în decembrie 1989 la Malta, cei doi tâlhari planetari  Bush -Gorbaciov?”                               Mi-am amitit  imediat de cartea lui Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne în guvernul Petre Roman  - Arta Sinuciderii, care îl citează  pe Zbigniew Brzezisnki - consilierul  lui Jimmy Carter : „ROMÂNIA nu figureză nici măcar ca pion PE MAREA TABLĂ DE ȘAH  GEOSTRATEGICĂ!”                                                                               Râsul doamnei președinte a asociației, pe care l-am  perceput drept  intuiție  femenină  începe să-mi dea fiori ! Dacă americanii, la o adică,  bat palma cu rușii cum au mai făcut-o, peste capul românilor, își iau jucăriile - scutul... și pleacă acasă peste ocean?! 

Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  joi,26 mai  2022, Iași

Cum a dat un consătean din satul meu partidul comunist jos?...

 

În satul meu natal, Spineni din comuna Andrieșeni, județul Iași era  un singur țăran comunist cu carnet de membru de partid Costică Slabu. Cum a ajuns Costică Slabu membru de partid?  Poate   turnase pe vreun vecin la milițianul din sat, cine știe!… Era singurul comunist printre țărani.  Din tot  satul Costică Slabu întruchipa în imaginarul țăranilor - partidul comunist. În duminica aceea, ca de obicei după slujbă țăranii se adunau  „la han” -  crâșma din centrul satului să  bea o bere, să discute vrute și nevrute, în limbajul sociologic, să socializeze.  În duminica aceea - să fi fost prin1965-1966, imediat după colectivizare un  țăran mai șmecher, Adrian Controloru, oarecum  mai școlit  și  pus  pe glume antipartinice, i-a întrebat pe  țăranii adunați după slujba religioasă de duminică,    la o  bere, la han.  „Vreți să vedeți cum dau partidul jos?” . Țăranii din satul aveau partidul în gât așa că au scuipat  și au râs cu poftă. „Costică i-a zis Adrian Controloru, bei o bere?... Fac eu cinste!”         Mănânci calule ovăz?„Beau!” a  zis ferm partidul comunist  din satul Spineni  Controluru i-a făcut semn crâșmarului și acesta a adăugat în berea   „partidului” și o sută de grame de rom. După a șasea bere cu rom  partidul comunist  a căzut jos. „Ei  vedeți dragi consăteni cum am dat partidul jos!” Hohote de râs!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  22. 05. 2022,Iași

                                                                                         

                   

CLĂDEȘTE ROMÂNIA, ROMÂNE!

Motto: „Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubirea de țară”. Mihai Eminescu.

Clădește România acolo unde muncești române!

Clădește-ți țara din zori până-n amurg!

Chiar dacă muncești din greu printre străini pentru o pâine,

Nu uita să iei cu tine cântul, doina ce din izvoare curg.

Clădește române țara ca sacrul tău altar!

Vuiește pădurea, câmpia, munții,dealul, câmpia, marea

De sângele strămoșilor în lupte grele, oare-n zadar?

Pământul țării e un mausoleu, pe unde calci cărarea.

Clădește România oriunde-ai fi pe acest pământ!

Cu toată ființa cugetul și nobile simțiri;

Nu uita însă izvorul, întoarce-te și bea din vasul sfânt!

Însetat, vei găsi calea spre izvoare în marile iubiri

Clădește România ca o cetate de lumină!

Ca urmașii tăi să spună, mâine, lumii întregi…

Veniți de luați lumină străini decăzuți în tină!

Păcatele Sodomei distrug cetatea și pe dacii-regi.

Clădește România cu iubirea-ți sacră!

Înalță adevăr ca fundament de stâncă!

Să știe străinul-venetic cu figura-i acră ,

C-aici e un popor cu înțelepciune-adâncă.

Clădește române țara pe virtuți de pace!

Uniți într-o voință de neam și românism,

Nici cuceritori, nici cuceriți, nici colonizați dibace

Cu cozi perfide de topor, adepți la noul păgânism.

Clădește România cu brațul și cugetul curat!

Nu te lăsa îmbrobodit de-absurde utopii!

Să fii doar sclavul lor, umil de ei scuipat,

Haini stăpâni ai lumii cu suflete pustii.

Când am să intru în pământul țării sfânt…

O să m-așez hotar la Nistru, la Dunăre și Tisa,

Să-mi fie cald pământul țării în mormânt,

Să știu că Românie Mare în românism e scrisa.

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, 21 mai 2022, Iași