Moto: Cel mai bun prieten al omului nu e aproapele omului, ci câinele;acum în epoca IT înlocuit cu câinele-robot.
Era, cred, dacă îmi aduc bine aminte, în primăvara anului 1963, când tatăl meu( „Tataia” cum se obișnuiește în Moldova folosirea diminutivelor) mi-a adus acasă nu știu de unde un cățel mic alb, flocos cred că din rasa Terrier. Casa părinților mei, în satul Spineni era așezată între biserică , școală și sediul CAP. Aveam pe-atunci 12 ani și am început să-l dresez , intuitiv , fără să mă fi învățat cineva. I-am dat numele „Hitler”, deși aș fi vrut să-i zic „Stalin”, dar cum stalinismul era în România en vogue, mi-a fost teamă. Cum, în acele vremuri cel mai urât dintre pământeni de lumea iudeo - bolșevică era Hitler, i-am pus numele „Hitler”. Cum l-am dresat? Aruncam un băț sau o minge și-l obligam pe Hitler să-mi aducă obiectul aruncat înapoi. Și Hitler se executa, fericit să joace cu mine. Deseori la scaldă la Jijia, îl lăsam pe mal, eu treceam peste pod și apoi îl chemam pe malul opus: „Hitler vino!” Și el sărăcuțul asculta de comanda mea se arunca în apă și venea înot la mine pe celălalt mal al Jijiei. Când am început școala Hitler a rămas acasă și se plimba liber prin curte. Dimineața trecea la sediul CAP președintele CAP călare pe un cal. Hitler ieșea în drum și lătra calul cu o furie inexplicabilă. Și într-o dimineață Hitler al meu, mai furios ca niciodată, când l-a văzut pe președinte călare a ieșit în fața calului și l-a lătrat furios. Calul s-a ridicat pe picoarele dinapoi și l-a trântit pe președinte jos în colbul drumului. A urmat un potop de înjurături și amenințări. După câteva zile Hitler al meu a murit subit. Cu certitudine tovarășul președinte al CAP Spineni i-a dat o bomboană cu otravă și el sărăcuțul a mestecat-o și a murit...( fragment din volumul Antonii)
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, Duminică, 29 mai 2022, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu