Gânduri pentru o lume nouă...

 

Iubito,
ţi-s ochii atât de-adânci 
când plângi
aş putea să mă scald în adâncimea lor 
c-an marea Neagră 
și-aş înota 
până la inima ta

Cu tine
aş vrea să urc pe muntele Ararat
să ar, să seamăn şi rod să-mi dai
în acel pământ al făgăduinţei 
unde n-ajunge potopul acestei lumi 
bolnave

Ca Noe 
aş căuta pământul 
cu o ramură de măslin
adusă de porumbelul păcii
ne-am face un singur trup
şi ne-am trăi viaţa 
în  veșnică iubire

Cu tine 
legământ de înfrăţire aş face 
din tine sora mea geamănă
în ochii tăi adânci 
în abisul lor fără de sfârşit
ca Narcis 
m-aş îneca…

Şi-acolo 
în adânca marea eternă 
am trăim fericiţi 
până la sfârşitul veacurilor
uniţi 
în fiinţa primordială
un singur trup
un androgin
inseparabil
ca două particule elementare!

Cu tine 
aş privi 
lumea nouă
rodită

cu tine iubito 
pe acel tărâm
al făgăduinţei 
vom renaşte

în lumea nouă
de noi pro-creată!

  Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  Vineri, 27 mai 2022,Iași