Sfârşitul iubirii romantice

Sfârşitul iubirii romantice

Te voi iubi, iubito , sălbatic, ca o fiară,
aflată-n rut sau în călduri;
să simţi puterea bărbătească cum toată te-nfioară;
ca o pedeapsă dulce, iubirea-mi s-o înduri.

E-o măreţie clipa asta şi, mereu
eu o trăiesc ca un moment de aur,
mă simt în posedarea noastră, puternic ca un zeu
cu chip de om, şi, trupul de centaur.

Ah, simt cum cresc în mine, puteri dumnezeieşti,
şi-aripi ca lui Pegas, parcă îmi cresc în spate;
plutesc ca Zburătorul spre zările lumeşti
spre acel hotar de viaţă şi de moarte.

Ori, parcă salt pe valul zbuciumat al mării,
într-un tangaj mereu ameţitor,
iubirea e clipa în care dăm uitării
pe oameni, şi, cei rău în lumea lor.

E cavalcada cea mai nebunească
în care,eu,bărbatul iubitor
mă urc, ca zeul zilei pe bolta lui cerească,
pe-un armăsar, ce moare în spasme de amor.

Dar reînvie armăsarul iară,
când tu iubito îmi transmiţi semnal,
şi-atunci sălbatic, ca o fiară,
eu te posed din nou, venal.

Şi tu la fel, când libido-ul îţi revine,
precum o amazoană te salţi, în aprig zbor;
mă violezi ca un războinic şi, fără de ruşine
te-avânţi, şi mai aprinsă, în fantezii de-amor.

Şi strigi ca apucată de grave nebunii,
şi muşti ca fiara-n cuşcă, de sânge excitată;
te-abandonezi apoi în tine, plecată dintre vii,
Şi, te trezeşti la viaţă, din nou, mai înfocată.

Iubirea-i sex, şi, sexul e iubire,
nimic ce-a fost, acuma nu mai este;
dacă iubirea romantică înseamnă nemurire...,
s-a scris de mult a ei poveste!