Cum să scriu un eseu...(discursul autorului)
Astăzi
m-am
îmbrăcat în costum de mire. M-am îmbrăcat în costum de mire, căci o
lansare de carte e ca o
căsătorie. O căsătorie cu mireasa vie
sau mireasa moartă. Dacă
va fi citită, sigur, am avut norocul de a mă căsători cu mireasa vie;
dacă va
rămâne prăfuită, aruncată într-un raft
de bibliotecă (în cel mai fericit caz),
cu certitudine am avut ghinionul de a mă căsători cu mireasa moartă.
Fiecare
dintre noi, cei care avem curajul de a
scrie în aceste vremuri de criză, ne dorim, fără îndoială, să avem
şansa de a fi citiţi. E cea mai mare bucurie pentru acela care scrie şi
a pus o picătură din sufletul său, în
scrierile sale
Deşi cartea, Cum să scriu un eseu..., nu-şi
propune să scoată filozofia europeană din depresie (după Umberto Eco,
filozofia
europeană ar fi intrat în depresie), caută să explice câteva probleme
de actualitate şi cercetează chestiuni filozofice ce obsedează pe
oricare om, dar,
mai ales, pe tineri care îşi pun
probleme existenţiale.
Am credinţa că, eseurile
mele comunică câteva concepte şi adevăruri, într-un limbaj comun,
accesibil.
În acest volum se regăsesc
câteva concepte
despre care, îmi place să cred că, sunt
originale, mi le asum şi doresc
să le evidenţiez, anume:
- conceptul filozofic: programarea lumii, vieţii,
minţii umane, a materiei în
general, la marginea haosului;
- conceptul moral al efectului
de bumerang, al plăţii şi răsplăţii gândurilor şi faptelor noastre bune sau
rele;
- conceptul
psihologic al monitorizării de către
inconştient a gândurilor, faptelor şi comportamentelor ce determină existenţei noastre întâmplări
faste sau nefaste
- ipoteza unui joc cuantic al binelui care învinge
răul.
Atât
despre carte. Mai mult aş vrea să vorbesc despre oamenii care au
contribuit la lansarea cărţii. În primul rând, doresc să spun că,
stimulul cel mai puternic în lansarea acestei
cărţi, mi l-au dat cititorii de pe
diferite site-uri literare şi de pe
blogul meu - filosofie şi literatură.
Răspunderea
pentru ideile promovate este în totalitate a
mea, dar datorez mult contribuţiei
colective. În primul rând datorez mulţumiri soţiei mele, Maria,
pentru aportul
determinant în apariţia acestui volum de eseuri.
Aduc
mulţumiri şi sinceră preţuire d-lui
Liviu Apetroaie, membru al Uniunii Scriitorilor, pentru sfaturile bune
pe care mi le-a dat,
pentru aplecarea cu generozitate şi critică
înţelegere la scrierea
postfeţei.
D-lui Dragoş Grosu, vecin şi prieten, patron al
S.C. Code 932SRL, societate
producătoare de softuri, care a sponsorizat o bună parte din
cheltuielile editării cărţii, îi aduc sincere mulţumiri.
Mulţumiri
aparte
şi deosebita mea preţuire îi datorez
doamnei Rodica Rodean, preşedinta
Asociaţiei Universului Prieteniei, pentru sfaturile practice, pentru
meticuloasa şi perseverenta implicare în
reuşita editării şi lansării aceste cărţi.
Aceleaşi
sincere mulţumiri aduc d-lui Florin Buciuleac, realizatorul copertei şi
nepoate
mele, Ligia Maria Pascal, în vârstă de 9 ani,
pentru ilustraţia de pe prima
copertă. Nu
pot să trec cu vederea aportul iniţiatic
al poetei Dorina Ciocan (Neculce), care m-a introdus în cercul
cultural al Asociaţiei Universul prieteniei.
În
cele din urmă, dar nu în ultimul rând,
aduc mulţumiri tuturor celor
prezenţi care au făcut efortul de a pierde un timp preţios şi a-mi fi alături
la lansarea aceste cărţi de
eseuri.
Vasile Anton, 29 octombrie 2011, Iaşi