Autor: VASILE ANTON IEȘEANU în colaborare cu Christian W,. Schenk un dialog rațional, obiectiv și constructiv! Da, suntem un neam de „somnambuli” de vreme ce suntem mereu dominați și eterna pradă a marilor prădători de la răsărit și de la apus!
Christian W Schenk „Somnambulii de la marginea Europei… (”Christian W. Schenk despre critica literară românească aflată în hibernare protocolară) Data: 8 iunie 2025 Redacția, ziarului Națiunea.
„Atâta vreme câte revistele literare din România nu vor găsi curajul să iasă din starea lor de amorțeală temperată – acea letargie politică în care se străduiește să mulțumească pe toată lumea, de la scriitorii locale la instituțiile de finanțare – literatura română va rămâne în continuare, dincolo de granițe, perceput cel mult ca un fenomen de multă claritate și european. Dar n-are voie. Pentru că nu trebuie să deranjeze Literatura română trăiește azi ca un copil talentat, care n-are voie să ridice mâna în clasă, de echipă să nu-l obosească pe profesorul cu „vechime”. Avem de-a face cu o aplicare inversă a imperativului categoric kantian: comportă-te astfel astfel acțiunile tale să poată fi validate de cea mai plictisită instituție culturală. Ce era la Kant rațiune universală, la noi a devenit logica subvenției. Autonomia sa transformat în diplomație editorială, iar curajul a fost înlocuit cu „echilibru narativ”. Filozofia criticii literare contemporane se rezumă astfel: Lăudăm, deci existăm. Dar ce se întâmplă atunci când toți laudă, toți scriu, toți publică – și nimeni nu mai citește? Trăim într-un sistem în care cenzură nu mai poartă nume, nu mai poartă uniformă și nu mai poartă ștampilă. Se numește: format editorial. Se numește: evitarea conflictelor. Se numește: neutralitate funcțională. This autocenzură cu zâmbet de salon se confundă, în mod convenabil, cu „maturitate culturală”. Iar rezultatul este o redactare permanentă sub influența suspiciunii că oricine poate fi jignit – deci nimeni nu trebuie atins. Redactorii nu sunt răuvoitori – doar precauți. Scriitorii nu sunt lipsiți de talent – doar oportun și disponibili. Iar sistemul nu este totalitar – doar emoțional-feudal. O privire literar-istorică: de la avangardă la paranteză ne arată că între 1990 și 1998 sa mai scris, sa mai polemizat, sa mai publicat cu sânge. Suflă în sfârșit un vânt nou! Literatura română încă deranja și tocmai de aceea, trăia. Astăzi, multe dintre revistele literare prin să fi devenit ceea ce odinioară era sau simplă suplimentare de conținut: le răsfoiești, spui „interesant” – și uiți de el înainte de cină. Istoria literaturii române – atât de bogată în rupturi, gesturi de frondă și figuri intelectuale – este acum, paradoxal, amenințată nu de represiune, ci de plictiseală organizată. Cum arată un sistem în care nu mai există polemică? În care toți autorii sunt „valoroși”, toate poemele sunt „remarcabile”, iar toate revistele sunt „de tradiție”? Sociologic vorbind, avem de-a face cu un fenomen numit kitș simbolic. Ne aflăm într-o cultură care se decorează reciproc cu recenzii blânde, distincții circulare și elogii nedefinite. Critica literară sa transformat într-un sistem de „like-uri” academice: Tu scrii frumos despre mine, eu uit ce aberații politice ai susținute, nu vedem la Cluj sau la Neptun, bem o apă minerală și mai luăm fiecare câte o diplomă. Românii sunt religioși nu doar teologic,ci și simbolic. Au dezvoltat un soi de liturghie literară a „Gașcăi”: numele sfinte nu se ating, criticii consacrați nu se contrazic, revistele de prestigiu sunt infailibile. În aceste reviste, canonul nu se reformează – se expune ca un vitraliu: e frumos, dar n-ai voie să pui mâna pe el. Cine îndrăznește să propună o voce nouă este catalogat: nehotărât, nealiniat, sau – și mai rău – neinvitat. Aud adesea: „Nu mai există cenzură. „Desigur; sa redenumit. Acum se numește: „etică editorială”, „coerență instituțională”, „colaborare strategică. „Textele par acum redactate de funcționari care scriu altor funcționari – într-o comunicare plată, autoreferențială și, cel mai adesea contabilizează, perfect inutilă. Critica literară nu mai ridică. apariții. Nu mai produce atitudini. E mai sigur că nu superi. E mai comod să nu ieși din ton. E mai profitabil să numești „profund” orice poem pe care nu ai avut timp să-l citești. Dar să nu uităm: literatura nu este un aparat de dializă. Nu trebuie să stabilizeze, ci să cutremure. Și celor care se vor regăsi, poate, cu un zâmbet sau strângere de inimă în aceste rânduri, le spun cu drag: Vă citesc, vă respect. Tocmai de aceea scriu aceste lucruri, nu împotriva voastră, ci în numele a ceea ce am fost cândva cu toții: oameni care credeau că literatura poate face mai mult decât să placă. Poate să doară. Poate să schimbe. Poate să trăiască. Dacă vă simțiți puțin stânjeniți citind acest text, e semn că mai aveți sânge în stilou. (sursa: https://www.ziarulnatiunea.ro/)cu un zâmbet sau o strângere de inimă în aceste rânduri, le spun cu drag: Vă citesc, vă respect. Tocmai de aceea scriu aceste lucruri, nu împotriva voastră, ci în numele a ceea ce am fost cândva cu toții: oameni care credeau că literatura poate face mai mult decât să placă. Poate să doară. Poate să schimbe. Poate să trăiască. Dacă vă simțiți puțin stânjeniți citind acest text, e semn că mai aveți sânge în stilou. (sursa: https://www.ziarulnatiunea.ro/)cu un zâmbet sau o strângere de inimă în aceste rânduri, le spun cu drag: Vă citesc, vă respect. Tocmai de aceea scriu aceste lucruri, nu împotriva voastră, ci în numele a ceea ce am fost cândva cu toții: oameni care credeau că literatura poate face mai mult decât să placă. Poate să doară. Poate să schimbe. Poate să trăiască. Dacă vă simțiți puțin stânjeniți citind acest text, e semn că mai aveți sânge în stilou. (sursa: https://www.ziarulnatiunea.ro/)
VASILE ANTON IEȘEANU: Christian W. Schenk!Stimate d-le doctor Christian W. Schenk! Comentariul meu la articolul n Somnambulii de la marginea Europei… (Christian W. Schenk despre critica literară românească aflată în hibernare protocolară), din ziarul Națiunea! sursa:https://ziarulnatiunea.ro/2025/06/08/somnambulii-de-la-marginea-europei-despre-critica-literara-romaneasca-aflata-in-hibernare-protocolara-in-viziunea-lui-christian-w-schenk/
Dacă am face o analiză comparativă între perioada interbelică, în care cultura română a excelat în filozofie și literatură, exceptând vidul cultural comunist de aliniere în masă după dimensiunea patului tâlharului Procust, ce am descoperit, în cultura liberă post-comunism?... Un efect de bumerang al comunismului... somnolenta. Cât oare se vor trezi din acest „somnambulism” scriitorii și filozofii noștri ... Tocmai citeam cartea lui Robert Rowland Smith - Mic dejun cu Socrate - Trezirea și dacă Hegel spune autorul ia trezit pe germani în sec. XIX! Pe noi românii cine și oare când nu va trezi din somnul națiunii?
Christian W. Schenk; Vasile Anton Ieșeanu „Findcă somnul dogmatic comunist România a alunecat într-un somnambulism democratic de mahala. Din păcate, prea mulți visează confortabil între „patul lui Procust” și canapeaua globalizării. Cine să trezească țara? Poate doar propria rușine… dacă mai există!
VASILE ANTON IEȘEANU; Îmi scot pălăria cu respect și ai toată admirația mea pentru acest comentariu deosebit de rațional. Evident sunt mulți români după chipul și asemănarea uneia precum Călin Georgescu, calul troian moscovit, care gândesc doar în logica binară alb și negru , „dacă nu gândești ca mine ești dușmanul meu!” Cum îmi zicea un prieten țăran, ieri la telefon, bine dogmatizat de propagandă rusă care să găsească adevărații „dușmani ai poporului român” USA- UE. Degeaba i-am adus argumente istorice, cum i-au luat prizonierii din fața bisericii din sat pe bunicii noștri care veniseră de Sfânta Cruce 14 septembrie 1944, să se roage lui Dumnezeu și pe care armata bolșevică „eliberatoare”, ia luat prizonierii de război să îndeplinească planul de prizonieri impus de Stalin! Degeaba i-am argumentat cum „Pantiușa”, rusul călău stalinist care a organizat securitatea în România comunistă a asasinat toată elita noastră intelectuală formată în perioada interbelică, ucigând românii cum fuma țigările și perioada bea vodcă ! El mi-a închis telefonul, zicându-mi: „Nu vreau să mă cert cu tine!” Dar de ce să se certe cu mine?... Pentru că propaganda rusă ia instigat pe români contra românilor, ca românii să se certe și să se dușmănească de moarte între ei Pentru că majoritatea împotriva nu gândesc decât în această logică binară, primară , infantilă pe care s-au fundamentală religia iudeo - creștine și ideologiile noastre extremiste!... Gândirea în logica binară eo gândire infantilă întâlnită la copii. „Bă, tu ești prost!” „Ba tu ești prost!” This logică binară irațională pe care eu o numesc „primară și primitivă” au utilizat-o în sec XX fasciștii , legionarii și comuniștii care au pus imediat etichete de „dușman al poporului”! Fără îndoială pentru cei mulți care gândesc Emoțional și nu Rațional. eticheta sau „porecla” cum se spune popular la sate , are o rezonanță și un efect asupra minții, net superioară, argumentului pertinent!
Christian W Schenk; VASILE ANTON IEȘEANU; Ceea ce vă descrieți este, din păcate, una dintre cele mai sinistre performanțe ale propagandei: transformarea unor oameni normali, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, în niște idioții funcționali. Adică nu în nebuni, nu în răuvoitori, ci în acei orbi care privesc, surzi care aud și convinși care gândesc cu gura altora. Propaganda, indiferent de culoarea steagului, are această capacitate diabolică de a anula discernământul și de a înlocui realitatea cu un construct emoțional, repetitiv, seducător prin simplificare: „Occidentul e de vină, America e Satana, UE și cancerul, iar Rusia — eternul salvator.” Am constatat și eu, din păcate, că această epidemie nu a ocolit nici satele, nici orașele, nici mediul universitar, nici chiar unele „creiere luminate”, care azi servesc cu zel clișeele Moscovei, crezând că sunt originale. Și da, când argumentele se termină, rămâne singurul refugiu al omului fanatizat: „Nu vreau să mă cert cu tine!” — adică: mă predau propriei mele minți închise. Trist. Dar exact așa funcționează marele laborator al manipulării.
VASILE ANTON IEȘEANU: Vă mulțumesc mult pentru dialogurile noastre deosebite, raționale, obiective și constructive! Ce-i de făcut?... Cum se poate schimba oare starea nației noastre atât de dezorientată de propagandă rusă, aflată într-o stare de confuzie echivalentă cu „somnambulismul”?..., cum bine ați remarcat. În cartea mea LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX, am parafrazat maxima pictorului spaniol Goya, și am afirmat că nu, „Somnul Rațiunii naște monștri”, ci îndeosebi „Somnul națiunii naște monștri!”
Christian W Schenk: VASILE ANTON IEȘEANU ! Aveți perfectă dreptate: nu doar Rațiunea doarme — națiunea întreagă sa așezat comod în somnambulism. Iar monștrii se hrănesc liniștiți din acest somn.
VASILE ANTON IEȘEANU; Stimate d-le doctor Christian W. Schenk! Mă bucur nespus că suntem în „comunitate de idei”! Sau cum afirma psihanalistul Alfred Adler, „sentimentul de comuniune umană” care nu face să gândesc ca oameni raționali care cunosc Binele și Răul de dincolo de apărare și fake-urile propagandei. Deloc întâmplător, înțelepții evrei în Facerea 3,21 au scris: „Iată că omul cunoscând Binele și Răul a devenit ca Unul din Noi!” Deci omul poate deveni ca Dumnezeu prin cunoașterea realității nu din față , ci din „reversul” feței cum zicea Camus. Or, Binele nu se poate decela de Rău, cum bine au remarcat înțelepții evrei care au scris Biblia decât prin Cunoaștere. Or, eu cred , că la capitolul Cunoaștere, românii au rămas au origini pentru că nu văd decât „fața” indusă de propagandă rusă , nu și „reversul”!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu