Autor: Vasile A. Ieșeanu; ( Mulțumesc poetului Ovidiu Oana-pârâu pentru poemul „Seceta” care mi-a inspirat acest poem!)
Seceta a venit în România odată cu comunismul în '47 în chinuri triste!
Oare întâmplător?... Îngrozitoare moarte!
Ca o profeție a înfometării în „deceniul negru” ...a slavei ceaușiste,
Totul, parcă scris, în a Universului carte!
Căci mă întreb și azi, intrigat și siderat...
Oare seceta nu a fost a Universului răsplată?...
Pentru lașitatea la Ultimatumul stalinist de a nu fi luptat!
Pentru Basarabia și Bucovina și frați noștri abandonați prădătorilor, ca plată!
Mulți înțelepți, ai Greciei antice,
Au văzut destinul ca întâmplări de noi determinate;
Democrit în ethos – înseamnă caracter, român voinice!
Anaximandru ca „justiții imanente” de noi predestinate!
De aceea,noi românii, ne merităm amara soartă!
De eternă pradă: nici cuceriți, nici cuceritori!
Dar mereu prădați, închinându-ne umili, în genunchi, la Înalta Poartă!
Prădați fără scrupule de Marii Prădători!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu