Drumul lui Sebastian Bârgău este drumul tânărului pe motocicleta, pornit de la VisUrat.ro , a ajuns, în doar trei ani, la realul frumos , de la starea de român sărac la starea unui român de succes. Un adevărat self-made man, spunem noi, care a luat viața în piept, fără să lingă mâna vreunui patron gras cu minte de buldog, fără să se gudure pe lângă vreun politician imbecil, fără proptele sau gogoșele, doar cu propria sa minte - logica la turație maximă.
Peste blogul lui Sebastian Bârgău am dat întâmplător, căutând ceva despre moldoveni. Așa am aflat că este cel mai premiat blogger din România.
Ce m-a frapat la Sebastian Bârgău este comunicarea francă, directă și sinceră a scrisului.
Ca mulți moldoveni cu tărie de caracter, ieșeanul Sebi, (SB a devenit un simbol, nu sun sex-simbol, ci un blogger-simbol). Sebi este un om dintr-o bucată, adică ce-i în gușă și-n căpușă, nu umblă cu subterfugii, îți spune verde în față ce gândește, uneori prea verde (adică nu ezită să uziteze expresii neaoșe, dure, cu rezonanță la tineri, care îi fac pe ipocriții vieții, cei cu atitudini de mironosițe să strâmbe din nas sau să ducă mâna la ochi).
,,De cand ma stiu am vrut mai mult. Nu am vrut jucaria vecinului, nu am vrut acadeaua celui de pe strada, am vrut o jucarie mai buna sau o acadea mai mare. Si am descoperit ca totul se implineste daca vreau cu adevarat.”
Asociatul lui cu care încropise o afacere i-a dat să semneze vreo sută de contracte cu clienți și, printre ele, a strecurat unul prin care Sebastian Bârgău recunoștea că-i cedează cota parte ce îi revenea din acțiunile firmei. Lovit pe la spate, moldoveanul Sebi pare să reitereze, într-un anume sens, drama ciobanului moldovean din Miorița.
Așa a ajuns să doarmă, ca un boschetar, pe bănci în parc.
Spiritul antreprenorial mi-a revenit si, dupa cateva luni de munca la o retea de cartier pe post de intinzator de cabluri, mi-am facut o firma impreuna cu un prieten si m-am mutat in Mangalia. Era 1 aprilie 2004 cand s-a intamplat asta, trebuia sa-mi dau seama… In Mangalia am inceput o retea de cartier la nivel de oras. A durat doi ani, multi bani investiti, dar am reusit. Din nefericire, bucuria a fost de scurta durata pentru ca, asociatul si prietenul meu, m-a scos din firma intr-o buna zi. Greseala a fost a mea, recunosc. Mi-a dat sa semnez niste contracte cu clientii si eu le-am semnat. Atat ca, in loc sa semnez 100 de contracte, am semnat 101. Acel 1 era declaratia prin care eu ii cedam gratuit partile mele sociale din firma. Păţăşti.
Pentru a reuși a muncit mult. S-a ridicat de pe bancă și s-a angajat. Ca orice tânăr imberb care ia singur viața în piept, Sebastian ar fi putut să se piardă, să eșueze lamentabil la prima lovitură dură primită. Dar el s-a ridicat de jos , s-a scuturat de praf și de mizeria amicului perfid și a luat-o de la capăt.
Asa ca m-am trezit, la propriu, in strada. Si in strada am ramas destul de mult timp, vreo doua luni. Chiar daca dormeam pe o banca in parc si toata avutia mea erau hainele, cele de pe mine si cele dintr-o geanta, n-am stat cu mana intinsa la mila trecatorilor. In momentul in care am stiut ca urmatoarea tura de somn va fi pe o banca in parc, m-am dus si m-am angajat ca muncitor necalificat pe santierul naval din Mangalia.”
Cu toate că s-a angajat, Sebi a continuat să doarmă în parc până într-o seară. A dormit vreo două luni, dar într-o seară n-a mai vrut să doarmă pe bancă în parc. Și-a spus în sinea lui: ,,Eu pot mai mult!” Într-o seară el a realizat că poate realiza mult mai mult în viață decât să muncească ca muncitor necalificat în port.
,,In acea seara, cand ma uitam la restul care dormeau pe bancile din parc, mi-am dat seama ca eu pot mai mult. Mi-am zis ca nu am cautat si ca nu vreau sa ajung sa caut prin gunoaie, ma duce capul mai mult si ma pot descurca. Prin urmare, a doua zi, m-am dus la santier, mi-am facut lichidarea, m-am urcat in primul tren catre Iasi si am plecat fara a ma mai uita in urma. (…)
Așa cum se prezintă pe blog, Sebi este un dur în costum de motociclist à la Humphrey Bogart. Un motociclist din vremurile noastre pare a fi o replică din timpul medieval a cavalerului pe cal. Cam așa se prezintă Sebi sau astfel îl percep eu. Un tip dur dar drept - tipul cavalerului medieval, care nu-și oferă serviciile niciunui senior național sau european. Ca un bun cavaler el luptă în turnir și oferă victoria doamnei sale, Denisa.
,,Parintii mei , spune Sebastian în “Despre mine” au inceput de foarte devreme sa ma invete cu munca. Primeam recompense doar daca ma aliniam la cerintele lor, si poate nici atunci. Am fost si sunt in continuare un rebel, sunt un tip care asculta de toti si face tot cum vrea el. Sunt si momente in care gresesc, dar de obicei am dreptate, si asta datorita faptului ca gandesc foarte logic. Dar sa revenim la munca si parinti.
Taica-miu avea impresia (si cred ca in continuare o are) ca doar munca de jos ma poate pune cu botul pe labe si ma poate face sa recunosc ca are dreptate. Din nefericire, n-a fost asa.
“Te trimit pe santier daca nu faci [insert action here]! Trebuie sa muncesti sa-ti castigi painea!”, imi spunea.
“Trimite-ma! Eu nu fac aia pentru ca nu are logica, prin urmare, daca munca inseamna pedeapsa pe care o merit, ma duc si muncesc.”, ii raspundeam.
Si m-a trimis. Mi-a gasit de munca pe un post de necalificat si am dat la tarnacop si pickamer pana mi-a iesit pe ochi. Dar nu am renuntat. Am lucrat cot la cot cu semianalfabetii, cu betivi notorii si, in general, cu toata scursura societatii. Dar nu a fost nici un moment in care sa ma resemnez.”
Este posibil ca Sebi și în realitate să fie un dur căci viața a fost dură cu el (am aflat din biografia lui). Este un revoltat și un rebel care nu vrea să se supună nimănui. Nici măcar tatălui său. Cu atât mai puțin unui patron.
Sebi este un adevărat bărbat român; a luat viața în piept și a reușit pe picioarele proprii. Nu s-a folosit, ca alți mioritici de p.c.r. (pile, cunoștințe relații) sau nepotisme. Sebastian e un adevărat self-made man, cum spun englezii.
Munca fizică e grea. Sebi a realizat că la hei-rup se muncește mult și se câștigă puțin. Că el are pe lângă forța fizică și forța minții.
Ceea ce produce bani mulți, nu este forța brațului, ci forța minții. Sebi și-a pus mintea - logica la turație maximă. Viața dură l-a învățat să gândească. Și gândirea lui turată la maxim a început să producă bani. Totul a început cu trenurile românești.
Am plecat la Mangalia pentru a-mi revedea prietenii. La intoarcere am pierdut trenul in Constanta si am fost nevoit sa astept 12 ore in gara pana la urmatorul tren catre Iasi. Atunci am scos o agenda din rucsac si m-am apucat de scris. Primul articol scris a fost “Trenurile romanesti“.
Dupa ce am ajuns acasa, in Iasi, m-am gandit sa fac un blog. Asa a aparut visurat.ablog.ro. Am transcris acolo articolele scrise in agenda si am continuat sa scriu zilnic.” Scrierile lui Sebi, fără a avea pretenția de a fi opere literare sunt adevărate reportaje, mai plauzibile decât ale multor cotidiene. Sebastian Bârgău scrie din capul său nu din capul altora dictat. El nu este aliniat și afiliat nimănui, niciunui mogul, niciunui politician. Prin urmare, este un om care gândește liber, nu un alienat cum sunt atâția. Alienați, în accepția principalilor gânditori care au utilizat termenul drept concept fundamental în doctrinele lor filozofice - Hegel, Feuerbach, Marx, sunt acei oameni care nu au dorințe proprii, nici gândire proprie, înstrăinați de ei înșiși prin abdicare de la propria lor personalitate, în favoarea unui șef abrutizat, a unui politician veros sau a unei somități umflate și infatuate. Și pe meleagurile mioritice , din păcate, sunt destui alienați.
Englezii ar trebui să schimbe celebra lor zicătoare din ,,times is money”, în ,,thinking is money”, fiindcă, , în această cultură a epocii hi-tech, nu timpul ci mintea este cea care produce money.
Pentru a reuși Sebi și-a încordat voința, s-a centrat pe proiecte realizabile, nu a alergat după mai mulți iepuri și nici după cai verzi pe pereți. El a găsit cea mai bună formulă pentru a reuși – să fie citit de un număr cât mai mare de vizitatori online. ,,Nu e simplu, spune Sebi în eseul Vointa, cheia succesului dar tocmai asta e cel mai distractiv. Faptul ca te fortezi sa gandesti si sa cauti solutii iti face extraordinar de bine. Asta inseamna antrenament, experienta si, dupa cateva luni, vei vedea ca solutiile vin aproape singure, fara sa te mai chinui.
Ca urmare a traficului mare realizat, a vizitatorilor unici, a obținut o serie de premii importante în 2007, 2008 și 2009
In 2007, la a doua editie a RoBlogFest, am castigat cinci premii datorita blogului:
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog nou”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog de divertisment”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog personal”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun post de blog”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog”
In 2008, la RoBlogFest, am luat patru premii:
1. Locul intai la categoria “Cel mai bun blog de divertisment”
2. Locul intai la categoria “Cel mai bun blog personal”
3. Locul doi la categoria “Cel mai bun blog”
4. Locul doi la categoria “Cel mai bine scris blog”
Anul 2009 a inceput foarte bine, a fostul unul dintre cei mai buni ani din viata mea de blogger. Primul eveniment important a fost editia a patra a RoBlogFest-ului la care am luat urmatoarele premii:
1. Locul intai la categoria “Blog personal”
2. Locul intai la categoria “Blog colectiv”
3. Locul intai la categoria “Blog de divertisment”
4. Locul intai la categoria “Cel mai popular blog”
2010 a fost un an foarte slab. Inceputul lui m-a prins descoperindu-mi talentele in arta culinara. Apoi a continuat cu editia RoBlogFest-ului la care am castigat, si tura aceasta, doua premii impreuna cu cei de la Daily Cotcodac (atunci a fost momentul in care am retras visurat.ro din competitie):
1. Locul intai la categoria “Blog colectiv”
2. Locul intai la categoria “Cel mai popular blog”
2011 a inceput in forta. Primul eveniment din an, RoBlogFest-ul, l-am bifat fara premii pentru ca m-am retras din competitie considerand ca nu mai am nimanui nimic de demonstrat. Apoi evenimentele au curs garla:
- High Impact Friends cu Revista Biz la Amsterdam
- Bootcamp la Rimetea
- Tag the Flag Sibiu
- Cluj Brands Tour
- Prin orasul meu (Bucuresti)
- Webstock
- Toamna oradeana
- am fost speaker la SMS Timisoara
- am fost speaker la Zilele Biz
- Redescopera Romania la Sambata de Sus
- am fost speaker la Biz SMS Snow Camp la Paraul Rece
- blogger oficial la HP Winter Summit 2011 in Elvetia
- si am fost si Mos Craciun pentru un copil din vecini.
Sebastian Bârgău nu se aruncă, cum fac mulți, ca berbecul cu capul înainte. Nici nu se infatuează cu câștigurile. El judecă logic situațiile ,,la turație maximă” , cum îi place să spună, aplică politica pașilor mărunți, se centrează pe anume proiect, nu-și propune scopuri aberante de împlinit și nu dorește să aibă din prima clipă toate bogățiile lumii la picioare. ,,Daca intrebi pe oricine ce-si doreste, iti va spune: O casa, o masina, o familie, vacante, un iPhone, o plasma, vila la mare, bani samd. Eu nu-mi doresc decat UN SINGUR LUCRU INTR-UN MOMENT ANUME. Stiu ca as avea nevoie de X, de Y, de Z etc, dar nu-i urgenta. Prin urmare, aleg un singur lucru pe care-l vreau si toata atentia si determinarea mea se indreapta catre obtinerea sau indeplinirea ACELUI SCOP.” Socrate spunea că atunci când omul vede că-i merge bine va dori să facă totul bine. Sebi asta face și face bine.â
Vasile Anton, Iași, 2 aprilie 2012
