Sebastian Bârgău - un adevărat self-made man (Istorii despre românii de succes)

citește și http://blogulluianton.blogspot.com/2012/04/patru-magazine-apple-in-romania.html

         Drumul lui  Sebastian Bârgău este  drumul   tânărului  pe  motocicleta,  pornit de la  VisUrat.ro , a ajuns,  în doar trei ani,   la realul frumos , de  la starea de român sărac la starea  unui  român de succes.  Un  adevărat self-made man,  spunem noi, care a luat viața în piept,    fără  să lingă mâna   vreunui  patron  gras  cu   minte de  buldog, fără să se gudure pe lângă vreun  politician imbecil,  fără proptele sau  gogoșele,  doar cu propria sa minte - logica la turație  maximă.                                          

          Peste blogul lui Sebastian Bârgău  am dat întâmplător, căutând ceva despre moldoveni.  Așa am aflat că  este cel mai   premiat   blogger din  România.    

          Ce m-a frapat la Sebastian Bârgău   este  comunicarea   francă, directă și  sinceră  a  scrisului.

         Ca mulți moldoveni cu tărie de caracter,  ieșeanul  Sebi, (SB a devenit un simbol, nu sun sex-simbol, ci un blogger-simbol). Sebi  este un om dintr-o  bucată, adică ce-i în gușă  și-n căpușă,  nu umblă  cu subterfugii,  îți spune verde în față ce gândește, uneori prea verde (adică  nu ezită să uziteze expresii neaoșe, dure,  cu rezonanță  la  tineri, care îi fac pe ipocriții vieții, cei  cu  atitudini de  mironosițe  să strâmbe din nas  sau să ducă  mâna la ochi).

        ,,De cand ma stiu am vrut mai mult. Nu am vrut jucaria vecinului, nu am vrut acadeaua celui de pe strada, am vrut o jucarie mai buna sau o acadea mai mare. Si am descoperit ca totul se implineste daca vreau cu adevarat.”

       Viclenit de asociatul lui,  un țepar  imbecil (imbecil prin faptul că mai devreme sau mai târziu  țeapa i se întoarce  efectul de bumerang   - a se vedea  Cuvântul autorului: Cum să scriu un eseu...   

            Asociatul lui cu care încropise o afacere  i-a dat să semneze vreo sută de contracte cu clienți și,  printre ele, a  strecurat  unul prin care  Sebastian Bârgău  recunoștea că-i cedează cota parte ce îi revenea   din acțiunile firmei. Lovit  pe la spate,  moldoveanul  Sebi  pare să reitereze, într-un anume sens,  drama ciobanului moldovean din Miorița.            

Așa a ajuns  să doarmă, ca un boschetar, pe bănci în parc.

Spiritul antreprenorial mi-a revenit si, dupa cateva luni de munca la o retea de cartier pe post de intinzator de cabluri, mi-am facut o firma impreuna cu un prieten si m-am mutat in Mangalia. Era 1 aprilie 2004 cand s-a intamplat asta, trebuia sa-mi dau seama… In Mangalia am inceput o retea de cartier la nivel de oras. A durat doi ani, multi bani investiti, dar am reusit. Din nefericire, bucuria a fost de scurta durata pentru ca, asociatul si prietenul meu, m-a scos din firma intr-o buna zi. Greseala a fost a mea, recunosc. Mi-a dat sa semnez niste contracte cu clientii si eu le-am semnat. Atat ca, in loc sa semnez 100 de contracte, am semnat 101. Acel 1 era declaratia prin care eu ii cedam gratuit partile mele sociale din firma. Păţăşti.

          Pentru a reuși a muncit mult.     S-a ridicat  de pe bancă   și s-a angajat. Ca orice tânăr  imberb  care  ia singur  viața  în piept,  Sebastian   ar  fi putut să se piardă, să  eșueze lamentabil la prima lovitură  dură primită.  Dar el s-a ridicat de jos , s-a scuturat de praf și de mizeria amicului  perfid  și a luat-o de la capăt.        

Asa ca m-am trezit, la propriu, in strada. Si in strada am ramas destul de mult timp, vreo doua luni. Chiar daca dormeam pe o banca in parc si toata avutia mea erau hainele, cele de pe mine si cele dintr-o geanta, n-am stat cu mana intinsa la mila trecatorilor. In momentul in care am stiut ca urmatoarea tura de somn va fi pe o banca in parc, m-am dus si m-am angajat ca muncitor necalificat pe santierul naval din Mangalia.”                                   

          Cu toate că s-a angajat,  Sebi a continuat să doarmă  în parc până  într-o seară. A dormit vreo    două luni, dar într-o   seară  n-a mai vrut să  doarmă pe bancă  în parc.  Și-a spus  în sinea lui: ,,Eu pot mai mult!”   Într-o seară el a realizat  că poate realiza  mult mai mult  în viață decât să  muncească ca   muncitor necalificat în port.

,,In acea seara, cand ma uitam la restul care dormeau pe bancile din parc, mi-am dat seama ca eu pot mai mult. Mi-am zis ca nu am cautat si ca nu vreau sa ajung sa caut prin gunoaie, ma duce capul mai mult si ma pot descurca. Prin urmare, a doua zi, m-am dus la santier, mi-am facut lichidarea, m-am urcat in primul tren catre Iasi si am plecat fara a ma mai uita in urma. (…)

        

      Așa cum se prezintă  pe blog, Sebi este un dur în costum de  motociclist à la Humphrey Bogart. Un motociclist din vremurile noastre  pare   a fi  o replică din   timpul  medieval  a cavalerului pe cal. Cam așa se prezintă Sebi sau astfel îl percep eu. Un  tip dur dar drept - tipul cavalerului medieval,  care nu-și oferă serviciile niciunui   senior  național  sau  european. Ca un   bun cavaler el luptă   în turnir  și  oferă victoria  doamnei sale,  Denisa.  

 

În  minieseul  ,,Vointa, cheia succesului” , Sebi se  confesează, astfel:                                                         

                                          ,,Parintii mei , spune Sebastian  în “Despre mine”  au inceput de foarte devreme sa ma invete cu munca. Primeam recompense doar daca ma aliniam la cerintele lor, si poate nici atunci. Am fost si sunt in continuare un rebel, sunt un tip care asculta de toti si face tot cum vrea el. Sunt si momente in care gresesc, dar de obicei am dreptate, si asta datorita faptului ca gandesc foarte logic. Dar sa revenim la munca si parinti.

Taica-miu avea impresia (si cred ca in continuare o are) ca doar munca de jos ma poate pune cu botul pe labe si ma poate face sa recunosc ca are dreptate. Din nefericire, n-a fost asa.
“Te trimit pe santier daca nu faci [insert action here]! Trebuie sa muncesti sa-ti castigi painea!”, imi spunea.
“Trimite-ma! Eu nu fac aia pentru ca nu are logica, prin urmare, daca munca inseamna pedeapsa pe care o merit, ma duc si muncesc.”, ii raspundeam.

Si m-a trimis. Mi-a gasit de munca pe un post de necalificat si am dat la tarnacop si pickamer pana mi-a iesit pe ochi. Dar nu am renuntat. Am lucrat cot la cot cu semianalfabetii, cu betivi notorii si, in general, cu toata scursura societatii. Dar nu a fost nici un moment in care sa ma resemnez.”                

           Este posibil ca Sebi  și în realitate să  fie un dur căci viața a fost dură cu el (am aflat din biografia lui).  Este un revoltat și un rebel care nu vrea să se supună nimănui. Nici măcar tatălui său. Cu atât mai puțin unui patron.  

         Sebi este  un adevărat bărbat  român;  a luat  viața în piept și a reușit pe picioarele proprii. Nu s-a folosit, ca alți mioritici de  p.c.r. (pile, cunoștințe relații) sau nepotisme.  Sebastian  e  un adevărat self-made man, cum spun englezii.   

            Munca fizică  e grea. Sebi a realizat că la hei-rup  se muncește mult și se câștigă puțin. Că el are pe lângă  forța fizică  și forța minții.

            Ceea ce produce bani mulți,   nu este  forța brațului, ci  forța  minții.  Sebi  și-a pus mintea - logica la turație  maximă.   Viața  dură l-a învățat să gândească.  Și gândirea lui turată  la maxim  a început să producă bani.  Totul a început cu   trenurile românești.                                                  

 Am plecat la Mangalia pentru a-mi revedea prietenii. La intoarcere am pierdut trenul in Constanta si am fost nevoit sa astept 12 ore in gara pana la urmatorul tren catre Iasi. Atunci am scos o agenda din rucsac si m-am apucat de scris. Primul articol scris a fost “Trenurile romanesti“.

Dupa ce am ajuns acasa, in Iasi, m-am gandit sa fac un blog. Asa a aparut visurat.ablog.ro. Am transcris acolo articolele scrise in agenda si am continuat sa scriu zilnic.”                                    Scrierile lui   Sebi, fără a avea pretenția de a fi opere literare  sunt adevărate  reportaje, mai plauzibile decât ale  multor cotidiene. Sebastian  Bârgău  scrie din capul său  nu din capul altora dictat.  El nu este aliniat și  afiliat nimănui, niciunui mogul, niciunui politician. Prin urmare, este  un om care gândește liber, nu un alienat cum sunt atâția. Alienați, în accepția  principalilor gânditori care au utilizat  termenul drept concept fundamental  în doctrinele  lor filozofice  -   Hegel, Feuerbach, Marx, sunt acei oameni care  nu au dorințe proprii, nici   gândire proprie, înstrăinați de ei înșiși  prin abdicare de la propria lor  personalitate,  în favoarea unui șef abrutizat, a unui  politician veros sau a  unei somități umflate și infatuate. Și pe meleagurile   mioritice , din păcate, sunt destui alienați.                                                                                               

        Englezii ar trebui să schimbe celebra lor zicătoare din ,,times is money”, în  ,,thinking is money”, fiindcă, , în această cultură  a epocii hi-tech,  nu timpul  ci mintea este cea care produce money.   

         Pentru a reuși Sebi și-a încordat voința, s-a centrat pe proiecte  realizabile, nu a alergat după  mai mulți iepuri   și nici după  cai verzi pe pereți. El a găsit cea mai bună  formulă   pentru a reuși – să fie  citit  de un număr  cât mai mare de vizitatori  online.  ,,Nu e simplu,   spune Sebi  în eseul   Vointa, cheia succesului   dar tocmai asta e cel mai distractiv. Faptul ca te fortezi sa gandesti si sa cauti solutii iti face extraordinar de bine. Asta inseamna antrenament, experienta si, dupa cateva luni, vei vedea ca solutiile vin aproape singure, fara sa te mai chinui.

   Ca urmare a traficului mare realizat,  a  vizitatorilor unici, a obținut o  serie de premii importante în 2007, 2008  și 2009                      

In 2007, la a doua editie a RoBlogFest, am castigat cinci premii datorita blogului:
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog nou”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog de divertisment”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog personal”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun post de blog”
- Locul intai la categoria “Cel mai bun blog”

In 2008, la RoBlogFest, am luat patru premii:
1. Locul intai la categoria “Cel mai bun blog de divertisment”
2. Locul intai la categoria “Cel mai bun blog personal”
3. Locul doi la categoria “Cel mai bun blog”
4. Locul doi la categoria “Cel mai bine scris blog”

Anul 2009 a inceput foarte bine, a fostul unul dintre cei mai buni ani din viata mea de blogger. Primul eveniment important a fost editia a patra a RoBlogFest-ului la care am luat urmatoarele premii:
1. Locul intai la categoria “Blog personal”
2. Locul intai la categoria “Blog colectiv”
3. Locul intai la categoria “Blog de divertisment”
4. Locul intai la categoria “Cel mai popular blog”

2010 a fost un an foarte slab. Inceputul lui m-a prins descoperindu-mi talentele in arta culinara. Apoi a continuat cu editia RoBlogFest-ului la care am castigat, si tura aceasta, doua premii impreuna cu cei de la Daily Cotcodac (atunci a fost momentul in care am retras visurat.ro din competitie):
1. Locul intai la categoria “Blog colectiv”
2. Locul intai la categoria “Cel mai popular blog”

2011 a inceput in forta. Primul eveniment din an, RoBlogFest-ul, l-am bifat fara premii pentru ca m-am retras din competitie considerand ca nu mai am nimanui nimic de demonstrat. Apoi evenimentele au curs garla:
- High Impact Friends cu Revista Biz la Amsterdam
- Bootcamp la Rimetea
- Tag the Flag Sibiu
- Cluj Brands Tour
- Prin orasul meu (Bucuresti)
- Webstock
- Toamna oradeana
- am fost speaker la SMS Timisoara
- am fost speaker la Zilele Biz
- Redescopera Romania la Sambata de Sus
- am fost speaker la Biz SMS Snow Camp la Paraul Rece
- blogger oficial la HP Winter Summit 2011 in Elvetia

-     si am fost si Mos Craciun pentru un copil din vecini. 

Sebastian Bârgău  nu se aruncă, cum  fac mulți, ca berbecul cu capul înainte. Nici nu se infatuează cu câștigurile. El judecă logic  situațiile ,,la turație maximă” , cum îi place să spună, aplică politica  pașilor mărunți,  se centrează  pe   anume  proiect, nu-și propune scopuri aberante  de împlinit și nu dorește să aibă din prima clipă  toate  bogățiile lumii la picioare.  ,,Daca intrebi pe oricine ce-si doreste, iti va spune: O casa, o masina, o familie, vacante, un iPhone, o plasma, vila la mare, bani samd. Eu nu-mi doresc decat UN SINGUR LUCRU INTR-UN MOMENT ANUME. Stiu ca as avea nevoie de X, de Y, de Z etc, dar nu-i urgenta. Prin urmare, aleg un singur lucru pe care-l vreau si toata atentia si determinarea mea se indreapta catre obtinerea sau indeplinirea ACELUI SCOP.”                               Socrate spunea că atunci când  omul vede că-i merge bine va dori să facă totul bine. Sebi asta face și face bine.â

                    Vasile Anton,  Iași, 2 aprilie 2012