Acvila Legiunii a IX - a

Un joc predilect, dintotdeauna pentru puştanii aflaţi la vîrsta prepubertară, între 9 -12 ani, este jocul de-a războiul – jocul cu soldăţei, jocul cu arcurile, jocul cu săbiile, cu pistoale şi armele. Cu aceeaşi înclinare spre arta războiului au rămas şi băieţii din zilele noastre , la care predilecte, acum, sunt jocurile virtuale. Pe vrermea mea, cultura română era dominată de spiritualitatea comunismului rus. Prin urmare, o carte, pe care am citit-o cu sufletul la gură, a fost ,,Copii eroi.’’ Nu mai îmi amintesc autorul, dar fascinat de eoismul copiilor ruşi dincel de-al doilea răboi mondial , aş fi vrut să fiu la fel ca ei. Era o carte despre copii-partizani, în care, puştani, aflaţi sub impulsivitatea instinctuală, se angajau să îndeplinească misiuni pe care cei maturi nu le-ar fi putut duce la bun sfârşit. Eram departe de ceea ce am aflat mai târziu anume că noi românii ne-am trage de la Râm şi că am fi urmaşii Romei. Apariţia romanului Acvila Legiunii a IX-a mi-a adus în memoria copilăria cu impresionantele jocuri de-a războiul. Dacă există o carte bună de citit pentru băieţii, atunci aceasta este. Şi nu doar pentru băieţii , ci şi pentru maturii, care vor să-şi retrăiască copilăria. Rosemary Sutcliff , ofiţer al Ordinului imperiului britanic, s-a dedicat romanului istoric şi literaturii pentru copii. Un tânăr, pe nume Marcus, aproape un copil porneşte în căutarea tatălui său, conducătorul acestei legiuni. Călătoria, plină de primejdii, îl transportă pe cititor într-o lume fascinantă şi plină de misterioase aventuri , care fac din micul călător un adevărat erou de poveste. Nici un copil, aflat la vârsta aventurii, nu ar trebui să treacă nepăsător fără a citi acest roman. Romanul îi deschide ochii asupra lumii şi totodată îl încarcă de emoţii pozitive. Dacă aş mai fi copil, aş vrea să fiu acel Marcus din Acvila Legiunii a IX-a.

Biblia - o istorie vizuală

Trebuie să vă mărturisesc că am văzut multe filme americane. Mai ales cele din perioada vestului sălbatic . Westernuri cu actori memorabili mi-au încântat copilăria. Dar ceea ce m-au uimit în toate aceste filme a fost mereu şi mereu Biblia! Aproape nelipsită din fiecare casă de american, Biblia a jucat un rol deosebit în creştinarea Americii. Şi nu doar în creştinarea pieilor roşii , ci şi în cultivarea culturală a americanilor. Biblia – Cartea cărţilor nu ar trebui să lipsească din nici o casă de creştin ortodox. Biblia - o istorie vizuală, editată de editura Litera, într-o prezentare grafică şi vizuală deosebită e cea mai bună alternativă , în faţa avalanşei de publicitate la TV, a emisiunilor stupide despre protipendada bucureşteană a fiilor de beizadele ori a disputelor politice absurde. Dacă citeşti un capitol pe zi din Cartea cărţilor  simţi nu numai că îţi schimbă viziunea asupra acestei lumi, dar îţi aduce tăria şi o stare de încredere în propriile tale forţe pe care nici un psiholog sau parapsiholog nu ţi le poate induce oricât de bine pregătit şi bine intenţionat ar fi.  Biblia e un adevărat panaceu pentru suferinzii de depresii , pentru stările mentale de tristeţe melancolie. Chiar şi în situaţiile aparent fără ieşire, Biblia îţi deschide perspectiva de a trăi viaţa, chiar şi atunci când ajungi la disperare şi când îţi spui că viaţa nu mai are sens şi nu merită a mai fi trăită. Şi tânărul trădat, de prietenă, citind din Biblie va găsi alinare şi puterea de a depăşi momentul critic. Decât să alergaţi pe la cabinetele de psihoterapie, cumpăraţi şi citiţi Biblia! Veţi vedea cum tot ce era întunecat se luminează şi ceea ce era imposibil devine o rezolvare  uşoară.  O biblie în casă e ca un înger păzitor al casei.
Vasile Anton Ieșeanu