Credință: Eminescu să fie la toți românii inima din piept

De-atâta credință și rugă spre nesfârșitul cer,

Mi-au amorțit genunchii înfipți adânc solul țării,

M-am născut român - mama țărancă, tata un oier,

Poporul nostru, emană-n spirit, crucea înălțării…

Căci noi suntem poporul cel ales,

Să ducem etern în spate crucea disperării…

Strânși în menghină, în clește și-n cruntul stres,

De cei mai odioși tâlharii ai marilor imperii

Nu pot să cred că sunt doar eu bietul ied!

Un ciobănaș moldav din poezia populară

Să mor asasinat ca un bătrân aed,

Într-un destin nefast prezis de-o mioriță năzdrăvană!

Sunt mai uman decât tâlharii planetari;

Mai iubitor de semeni, mai curajos și mai cinstit,

Sunt os din osul dacilor – măreți străbuni barbari!

Ce au învins și Roma, imperiul antic mult vestit!

Și-i vom învinge iar pe toți tâlharii planetari,

Că-s de la răsărit, de la apus, veniți peste ocean;

Să știe toți că-n România și-n urmașii dacilor măreți și tari,

Nu a pierit credința - iubirea românilor de neam!

Avem în neamul nostru un mare înțelept;

Îndemn pe toți românii să-i urmăm credința!

Eminescu să fie la toți românii inima din piept…

Ca neamul nostru să-și unească creativ - voința!

Autor: Vasile A. Ieșeanu (Poem de ZIUA CULTURII ROMÂNE, 15 IANUARIE)