Simt aroma florilor de tei
în fiecare pelerinaj, în parcul Copou,
la teiul sacru...
în nopţi albe ținându-se de mână
și îmbătându-se cu mireasma florilor de tei
în noaptea aceea unică de iubire…
spre ziuă Poetul pictează o floare albastră
ochii lui varsă lacrimi de durere
îi ascult geamătul în vers elegiac
sub valul mării, pe țărm…
pare că trăiește visul vieții sale
cine sunt eu? cine sunt eu? se întreabă mereu..
un organ central care asimilează întâmplările lumii
un egiptean din antichitate rătăcit în Berlin
sunt Matei Basarab, lovit cu piatra în cap
de Petre Poenaru... un milionar „nebun”
o mască perfectă pentru un asasinat politic
pus la cale în colocvii parlamentare și...
de amici Iude conservatori de două parale
care telegrafiau, furioși, din capitale imperiale
„și mai astâmpărați-l pe Eminescu!...”
în orice om scria Eminescu un dușman să știi că ți se naște!…
................................................................................
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată!
Și l-au astâmpărat mortal cu o piatră la Șuțu spital
………………………………....................................
floare-albastră și te-ai dus dulce minune
totuşi este trist în lume!...
Autor: Vasile A. Ieșeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu