Codul iubirii

Autor: Vasile A. Ieșeanu În tine, eu mă iubesc pe mine!

şi tu la fel, în mine, te iubeşti pe tine!
în mine e „anima” ta, în tine e al meu „animus”,
astfel iubirea este un plus, dar este şi un minus

Anima şi animus sunt doar imagini virtuale,
ascunse bine-n suflet – portrete ideale
ce cată în real, băiatul(fata) potrivită,
ca-n androgin să se refacă fiinţa ce a fost sortită.

O, nu-ţi cunoşti ursitul, nu-l afli şi nu-l ştii?
nu-l căuta aiurea – în lume şi-n pustii!
Priveşte bine-n suflet, în adâncu-întunecos!
acolo orice fată află, pe mândru-i Făt – Frumos…

Asemănarea în oglindă e cea mai potrivită cheie,
ce naşte iubirea în bărbat şi în femeie.
priveşte în oglindă – în travesti – gătit(ă)!
de vrei să-ţi afli ursitul sau a ta ursită.

El(ea), cel din real e sufletu-ţi pereche;
priveşte în adânc, în tine, povaţa este veche,
şi cată ca să vezi, pe cât de mult te-asemeni,
aceasta-i cheia iubirii - între semeni.