Lev Tolstoi sau conştiinţa libertăţii

(O sută de ani de la moartea marelui romancier rus )

În una din aceste zile lui noiembrie, trecând pe lângă Gardul cu poeţi din Copou, am văzut în Expoziţia de ,, la Gard’’, un Ziar de gard, prin care Casa de cultură ,, Mihai Ursachi’’, comemora o sută de ani de la moartea lui Tolstoi. Şi-atunci m-am hotărât să-l recitesc pe acest mare scriitor rus. Dacă Tolstoi este mai cunoscut la noi prin cele două romane, Război şi pace şi Ana Karenina şi mai apoi Învierea, inedit în apariţie, este Jurnalul romancierului, în aproape o mie de pagini. La fel de inedită şi şocantă este mărturisirea lui despre viaţa intimă, pe cât sinceră, pe-atât de moralizatoare: “Privindu-mi viata, examinând-o din punctul de vedere al binelui si al răului pe care l-am făcut, îmi dau seama ca toata lunga mea existenta se poate împărţi in patru perioade: prima, cea poetica, minunata, inocenta, radioasa a copilăriei, pana la patrusprezece ani. Apoi cei douăzeci de ani oribili, de grosolana depravare in slujba orgoliului, a vanităţii si mai ales a viciului. A treia perioada, de optsprezece ani, a durat de la căsătorie pana la renaşterea mea spirituala: lumea ar putea-o califica morala, pentru ca in cei optsprezece ani am dus o viata familiala cinstita si regulata, fără a ceda nici unuia din viciile pe care opinia publica le condamna. Dar toate interesele mele erau limitate la preocupări egoiste, pentru familia mea, pentru bunăstare, pentru succesul literar si toate satisfacţiile personale. In sfârşit, a patra perioada este cea pe care o trăiesc acum, după regenerarea mea morala; din aceasta n-as vrea sa schimb nimic, in afara de relele obiceiuri pe care le-am deprins in perioadele precedente.” L. N. Tolstoi – Din jurnalul sau. ( sursa Expoziţia de ,,la Gard’’)

Am putea spune, despre Tolstoi, că este voinţa unui destin fericit. Căci, un destin, care, după propria sa mărturie, l-a condus după 18 ani de căsătorie fericită, la ,,renaşterea sa spirituală’’, nu poate fi decât un destin fericit. În romanul autobiografic, Învierea, Tolstoi va arăta, care este calea către renaşterea spirituală. Renaşterea spirituală e drumul parcurs de erou( ca şi în cazul lui Tolstoi) de la depravarea materialistă, la asceza impusă de iubirea pentru lumea spiritului. Întors la Iasnaia Poliana, având deja, încă de pe când era student, formată o viziune filosofică(citise cele douăzeci de volume al lui Jean Jacques Rousseau), după eşecul de a îmbunătăţi viaţa iobagilor în spiritul filozofie al lui Rousseau, Tolstoi va studia cu aviditate noutăţile ştiinţifice din vremea sa, doctrinele filosofice ,ştiinţele naturale. Calea spre spirit nu poate fi decât împlinirea unui destin fericit. Unde se află adevăratul rai? se întreabă Borges. În biblioteca, răspunde eseistul argentinian. Raiul e chiar biblioteca. Dincolo de ea e infernul. Şi Tolstoi a găsit raiul său în citit şi scris . El visa cu beţişorul lui magic să fericească lumea. Şi în parte a reuşit. Condeiul lui a fericit milioane de cititori. Omul, care cantonează în marasmul materialist, în plăcerile instinctuale, în a mânca, a bea , a face sex, nu are nici o şansă pentru desăvârşirea unui destin fericit. Epicur a atras atenţia încă din antichitate, anume că, omul trebuie să renunţe la plăcerile kinematice, trecătoare, în favoarea plăcerilor katastematice - plăcerile spirituale ce pot fi prelungite până la sfârşitul vieţii . Pentru Tolstoi,, renaşterea spirituală’’ a însemnat, nu renunţarea definitivă la plăcerile kinematice, dar dominarea vieţii prin plăceri spirituale. Cititul şi scrisul l-au salvat, sublimându-i întreaga energie instinctuală în creaţie. Morala tolstoiană este una de sorginte epicuriană. Dacă, în tinereţe , cum ne împing pe toţi instinctele, a trăit depravarea, învierea lui a venit după ce studiile ştiinţifice, religioase , filosofice, etice şi estetice i-au pătruns fiinţa. Mărturisesc, nu fără un anume regret, că pe Tolstoi l-am citit tâ0rziu. La Tolstoi am ajuns prin Marin Preda. Abia după ce am citit Viaţa ca o pradă, m-am îndreptat spre Tolstoi. La acest romancier rus, am ajuns târziu poate din ura aceea pornită împotriva luminii de la răsărit, ce venea în mod forţat de la Moscova, prin canalele comuniste. Am refuzat literatura rusă . Greşeam. Dar , chiar şi dacă aş fi vrut să-l citesc, Tolstoi nu era un scriitor prea agreat de comunişti. Poate şi pentru că nu avea o origine sănătoasă, adică proletară.
Marin Preda a fost probabil, printre puţinii scriitori, care l-au iubit pe Tolstoi. Multe influenţe tolstoiene le regăsim în scrierile sale. O mărturiseşte chiar scriitorul în Viaţa ca o pradă. ,,M-am reîntâlnit cu el mulţi ani mai târziu , după ce am fost contrariat de neocreştinismul şi fatalismul tolstoian. Războaiele , marile cataclisme? Nu vin de la oameni ... În luptă , inteligenţa e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor, e o capcană, mai mult o zădărnicie şi vanitate. .Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă şi să-l ieie prizonier?Ce prostie! E rănit mortal, nu-ţi ucide zadarnic oamenii încercând să-l ataci , merge şi singur spre piere. E suficient să-l urmăreşti ca pe o fiară pe care condiţii mai grele decât atacul îl vor distruge : frigul, zăpada, drumul lung ...,,Adio Andrei, zice prinţesa Maria fratelui ei,care refuza să ierte răul care i se făcuse . Adu-ţi aminte că nenorocirile vin de la Dumnezeu şi oamenii nu sunt niciodată vinovaţi. ’’ Adică ce sunt , doar instrumentul a ceva mai presus de noi?’’( Marin Preda - Viaţa ca o pradă, p. 307). În Epilog la romanul, Război şi pace , Tolstoi îşi expune crezul său asupra lumii, meditând asupra raportului dintre individ şi masă, dintre umanitate şi divinitate, dintre necesitate şi libertate, dintre relativ şi absolut, dintre macrocosm şi microcosm . Bătălia de la Austerlitz este, cred, cea mai grandioasă încercare de a reda prin mijloace epice proprii, un mare eveniment istoric . Puţini scriitori s-au încumetat să pornească într-o asemenea aventură. Tolstoi a reuşit să manevreze uriaşe mase de oameni şi numeroase personaje, prinse într-o încleştare umană de proporţii. Romancierul îşi pune problema dacă evenimentele sunt dependente de ordinele date de personalităţi istorice sau ordinele sunt dependente de evenimente. El se situează pe poziţia acestor fatalităţi istorice ,ordinele date de personalităţile istoriei fiind o consecinţă a evenimentelor pe care aceştia cred că le pot controla, dar nu le controlează. ,,Dovada neîndoielnică , afirmă Tolstoi, a adevărului acestei deducţii o oferă faptul că, oricâte ordine ar fi fost date un eveniment nu poate avea loc dacă n-ar fi şi alte cauze...’’ ( Marian Popa - Realismul( Lev Tolstoi – Război şi pace - Epilog – Partea a doua, cap. VII) , p. 136). Omul este o fiinţă liberă . Prin urmare el nu se spune legilor. Dacă s-ar supune unei singure legi, care guvernează actele oamenilor , atunci omul nu poate avea liber arbitru. Dacă omul se observă pe el şi lumea, prin raţiune, spune Tolstoi, cu adevărat nu se poate cunoaşte decât prin conştiinţă. Tolstoi afirmă, pe bună dreptate că această conştiinţă nu este supusă raţiunii sau experienţei , ci este o cunoaştere aparte. Este ,,conştiinţa libertăţii’’ omului care nu se supune,, raţiunii şi experienţei.’’ Cred că acest concept tolstoian ,,conştiinţa libertăţii’’ îşi are originea în filosofia lui Rousseau, care vede în ,,conştiinţa morală’’ a omului un ,,instinct divin’’ şi nu un rezultat al gândirii raţionale(Emil). Dacă raţiunea poate decela binele de rău , ,,discernământul moral’’ sau cum spune Tolstoi ,, conştiinţa libertăţii’’ ne arată calea spre bine. Discernământul moral depinde de conştiinţă a libertăţii. Ceea ce mă face cu adevărat liber este capacitatea discernământului meu moral de a decela în orice situaţie sau împrejurare binele şi răul, capacitatea mea de a vedea dincolo de aparenţe. Fondul meu sufletesc, caracterul meu mă postează de partea binelui şi mă apără de capcanele vieţii. ,,Un şir de experienţe şi de raţionamente îi arată fiecărui om că el , ca obiect al observaţiei, este regizat de anumite legi , cărora li se supune, şi se ştie că omul nu încearcă să lupte cu atracţia universală sau cu impenetrabilitatea corpurilor, odată ce le-a cunoscut ca legi. Dar acelaşi şir de experienţe şi de raţionamente îi arată că deplina liberate , pe care el o recunoaşte în fiinţa sa , nu este posibilă, că fiecare acţiune a omului atârnă de organizarea sa , de caracterul său şi de motivele care-l înrâuresc…’’ ( ibid. p. 139 ). În fond, conceptul numit de Tolstoi, ,,conştiinţa libertăţii’’ ,,această conştiinţă fără de care este de neînchipuit fiinţa umană’’, este ceea ce ne face umani, este echivalentul ,,discernământului moral’’, concept pe care l-am promovat, ca fiind dincolo raţiune şi ne situează, pe noi oamenii, ca fiinţe umane, în sfera umanului, (a se vedea ,,Cum şi-a devorat Ugolino din Pisa copii!’’ pe (http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/). De aceea, mă bucur nespus că am găsit, în viziunea mea asupra moralei umane, un sprijin atât de mare din partea unui mare romancier ca Tolstoi. Un om, spune Tolstoi, fie că e bogat sau sărac , fie că munceşte sau e şomer , fie că e în culmea glorie sau în anonimat , fie că e virtuos sau plin de vicii are în diferite grade conştiinţa libertăţii. Un om absolut lipsit de libertate este omul lipsit de viaţă . Sau, aş spune eu, omul-legumă( acela dependent de alcool sau droguri). Dar ne contrazice Tolstoi şi aceştia au o câtime de libertate, căci ,,dacă nu ar exista libertate, nu ar exista nici om.’’(ibid. p145). Ce este conştiinţa libertăţii ? se întreabă romancierul rus. Este ,,cugetul curat, conştiinţa de binele şi răul făptuit, care izvorăşte şi ea din conştiinţa libertăţii. Este o problemă a eticii.’’ (ibid. p.141) . După Tolstoi , darwinismul şi evoluţionismul , ştiinţele naturale, ,,fiziologia şi zoologia’’ pot rezolva problema omului raţional, ,, scoborât din maimuţă’’. dar este imposibil a rezolva problema omului cu latura sa pur umană, cea a ,,conştiinţei libertăţii.’’ Omul are conştiinţa libertăţii , dar asta nu presupune că are şi o libertate absolută. Care este raportul dintre necesitate şi libertate ? se întreabă romancierul rus. Un om absolut liber, nesupus necesităţii, ar trebui să fie în afara spaţiului şi timpului, ceea ce este imposibil . La fel, reprezentarea unei acţiuni omeneşti supusă în mod absolut necesităţii , fără nici o câtime de libertate este la fel de imposibilă. Raportul dintre necesitate şi liberate este echivalentul raportului dintre raţiune şi conştiinţă.

Forţa vitală a omului nu stă în raţiune, ci în conştiinţă,în etica şi libertatea sa. ,, Dubla natură a eroilor tolstoieni, scrie Marin Preda, prinşi între instincte şi în acelaşi timp detaşarea fatalistă de ele, mi se părea o sfâşiere a naturii umane care mă ameţea şi în acelaşi timp mă revolta.’’(Marin Preda – Viaţa ca o pradă, p.309). Poate pentru acest concept al ,,conştiinţei libertăţii’’ , Tolstoi a ajuns mai popular în Occident decât în Rusia. Căci, în vreme ce comunismul , timp de cinzeci de ani, l-a coborât pe om din sfera spirituală , în religia unui materialism grotesc şi absurd , occidentalii, saturaţi de materialitatea acestei lumi, au trecut la renaşterea spirituală. Cât timp va mai trece oare, ca Estul şi când spun Estul, mă refer, în primul rând, la România, să ajungă, asemenea lui Tolstoi , la ,,renaşterea spirituală’’?

Bibliografie:

1) Jurnalul lui Tolstoi - Expoziţia de ,,la Gard’’

2) Marin Preda – Viţa ca o pradă, Ed. Albatros, Bucureşti,1977

3) Marian Popa – Realismul, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969

4) Lev Tolstoi – Război şi pace - Epilog – Partea a doua, cap. VII

Acvila Legiunii a IX - a

Un joc predilect, dintotdeauna pentru puştanii aflaţi la vîrsta prepubertară, între 9 -12 ani, este jocul de-a războiul – jocul cu soldăţei, jocul cu arcurile, jocul cu săbiile, cu pistoale şi armele. Cu aceeaşi înclinare spre arta războiului au rămas şi băieţii din zilele noastre , la care predilecte, acum, sunt jocurile virtuale. Pe vrermea mea, cultura română era dominată de spiritualitatea comunismului rus. Prin urmare, o carte, pe care am citit-o cu sufletul la gură, a fost ,,Copii eroi.’’ Nu mai îmi amintesc autorul, dar fascinat de eoismul copiilor ruşi dincel de-al doilea răboi mondial , aş fi vrut să fiu la fel ca ei. Era o carte despre copii-partizani, în care, puştani, aflaţi sub impulsivitatea instinctuală, se angajau să îndeplinească misiuni pe care cei maturi nu le-ar fi putut duce la bun sfârşit. Eram departe de ceea ce am aflat mai târziu anume că noi românii ne-am trage de la Râm şi că am fi urmaşii Romei. Apariţia romanului Acvila Legiunii a IX-a mi-a adus în memoria copilăria cu impresionantele jocuri de-a războiul. Dacă există o carte bună de citit pentru băieţii, atunci aceasta este. Şi nu doar pentru băieţii , ci şi pentru maturii, care vor să-şi retrăiască copilăria. Rosemary Sutcliff , ofiţer al Ordinului imperiului britanic, s-a dedicat romanului istoric şi literaturii pentru copii. Un tânăr, pe nume Marcus, aproape un copil porneşte în căutarea tatălui său, conducătorul acestei legiuni. Călătoria, plină de primejdii, îl transportă pe cititor într-o lume fascinantă şi plină de misterioase aventuri , care fac din micul călător un adevărat erou de poveste. Nici un copil, aflat la vârsta aventurii, nu ar trebui să treacă nepăsător fără a citi acest roman. Romanul îi deschide ochii asupra lumii şi totodată îl încarcă de emoţii pozitive. Dacă aş mai fi copil, aş vrea să fiu acel Marcus din Acvila Legiunii a IX-a.

Fraţi români de pretutindeni!

FRAŢI ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

Oriunde veţi fi poposit, oriunde vă va fi dus destinul, nu uitaţi să-l luaţi cu voi pe Eminescu! Sau, dacă aţi uitat, nu ezitaţi să vă procuraţi poeziile lui Eminescu! Patria nu o puteţi lua pe urmele pantofilor, dar o cărticică cu poeziile Lui vă va fi, în clipele grele de dor, o mare mângâiere pentru suflet. La fel a simţit un tânăr student care se destăinuia lingvistului George Pruteanu, rămas celebru cu emisiunea TV ,,Doar o vorbă săţ-i mai spun.’’ În emisiunea intitulată ,,Jurnal cu Eminescu (II), George Pruteanu povesteşte: ,,Dl Adrian Raicu este student şi vânzător la o tarabă de cărţi din Piaţa Universităţii. D-sa a călătorit în India. ,,Pentru că atunci când am părăsit România nu ştiam dacă voi mai revedea ţara(ştii că pleci, dar nu ştii dacă te mai întorci - n.a.v.) , am preferat ca în locul unui pumn de ţărână să port cu mine o carte, de dimensiuni reduse, care îmi încăpea în buzunarul de la cămaşă: ediţia fotocopiată a volumului priceps Poezii de Eminescu . Din când în când dl Raicu îşi citea sieşi această cărţulie şi ,,cuvintele nu erau simple cuvine, ci cuvinte care fiinţau, care înlăturau îndoiala şi năşteau mirarea...Ele aduceau în mine ţara mea, mă contopeau cu ea. Eminescu e omul care a reuşit să divinizeze limba noastră şi să-i fericească pe cei ce-o înţeleg.’’( George Pruteanu - Jurnal cu Eminescu(306 – 16.01.1998) Cum e oare, să-l citeşti pe Eminescu în Italia, Germania, Franţa , Spania , Anglia, SUA, etc.? Citite acolo, pe meleaguri străine, cuvintele fostului student, Adrian Raicu, nu mai sunt deloc grandilocvente, aşa cum ne apar ele de aici, ci exprimă o stare de spirit pe care numai românii departe de ţară o pot trăi. Eminescu, pribegind la vârste fragede printre străini, avea să scrie, la doar 16 ani, într-o izbucnire de dor fierbinte poezia ,,Din străinătate.’’

Când tot se-nveseleşte, când toţi aici se-ncântă,

Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,

Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă

L-a patria dulci plaiuri, la câmpii râzători.

Şi inima aceea ce geme de durere,

Şi sufletul acela ce cântă amorţit

E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,

E sufletu-mi ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acum natala mea vâlcioară

Scăldată în cristalul pârâului de-argint,

Să văd ce eu atâta iubeam odinioară;

A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut odată colibele din vale ,

Dorminde cu un aer de pace, liniştiri

Ce respirau în taină plăceri mai naturale

Visări misterioase , poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută , mitutică,

În valea mea natală, e undula de flori,

Să tot privesc la munte în sus cum se ridică.

Pierzându-şi a sa frunte în negura cu nori.

Să mai privesc odată câmpia-nfloritoare

Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,

Ce auzi odată copila-mi murmurare,

Ce jocurile-mi june, zburdarea me-a văzut.

Melodica şoptire a râului ce geme,

Concertul ce-l întoarnă-al păsărilor cor,

Cântarea în cadenţă a frunzelor ce freme

Născură-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da!Da! Aş fi ferice de-aş fi încă odată

În patria-mi iubită, în locul meu natal,

Să pot a binezice cu minte-nflăcărată

Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea , ce răspânde teroarea-n omenire,

Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,

Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,

În visuri fericite m-ar duce către nori

( 1866 17/29 iulie)

Români din diaspora! Nu puteţi căra cu voi, prin cele ţări străine, un pumn de ţărână, care să vă amintească de patrie, dar sufletul şi raiul românesc îl puteţi lua. El e cuprins în necuprinsul poemelor eminesciene. O cărţulie, în format de buzunar, cu poeziile lui Eminescu vă poate ajuta în clipele grele. Cuvintele eminesciene sunt un panaceu universal pentru toţi cei din diaspora, care simt, visează şi trăiesc spiritual, româneşte. ,,Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti…cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme..Ne trezim şi murim cu ele’’, spune M. Eminescu. Poate că povestea cea mai frumoasă este poezia eminesciană. Ea ne leagănă şi ne adoarme. Cu ea ne trezim, cu ea murim… Fără poveştile lui Eminescu lumea românească ar fi, dar n-ar şti că este.

Biblia - o istorie vizuală

Trebuie să vă mărturisesc că am văzut multe filme americane. Mai ales cele din perioada vestului sălbatic . Westernuri cu actori memorabili mi-au încântat copilăria. Dar ceea ce m-au uimit în toate aceste filme a fost mereu şi mereu Biblia! Aproape nelipsită din fiecare casă de american, Biblia a jucat un rol deosebit în creştinarea Americii. Şi nu doar în creştinarea pieilor roşii , ci şi în cultivarea culturală a americanilor. Biblia – Cartea cărţilor nu ar trebui să lipsească din nici o casă de creştin ortodox. Biblia - o istorie vizuală, editată de editura Litera, într-o prezentare grafică şi vizuală deosebită e cea mai bună alternativă , în faţa avalanşei de publicitate la TV, a emisiunilor stupide despre protipendada bucureşteană a fiilor de beizadele ori a disputelor politice absurde. Dacă citeşti un capitol pe zi din Cartea cărţilor  simţi nu numai că îţi schimbă viziunea asupra acestei lumi, dar îţi aduce tăria şi o stare de încredere în propriile tale forţe pe care nici un psiholog sau parapsiholog nu ţi le poate induce oricât de bine pregătit şi bine intenţionat ar fi.  Biblia e un adevărat panaceu pentru suferinzii de depresii , pentru stările mentale de tristeţe melancolie. Chiar şi în situaţiile aparent fără ieşire, Biblia îţi deschide perspectiva de a trăi viaţa, chiar şi atunci când ajungi la disperare şi când îţi spui că viaţa nu mai are sens şi nu merită a mai fi trăită. Şi tânărul trădat, de prietenă, citind din Biblie va găsi alinare şi puterea de a depăşi momentul critic. Decât să alergaţi pe la cabinetele de psihoterapie, cumpăraţi şi citiţi Biblia! Veţi vedea cum tot ce era întunecat se luminează şi ceea ce era imposibil devine o rezolvare  uşoară.  O biblie în casă e ca un înger păzitor al casei.
Vasile Anton Ieșeanu 

Mici tratate şi enciclopedii

Pachetul contine titlurile:

Asfa-Wossen Asserate - Bunele maniere. Mic tratat de supravietuire in societate;

Vrei să ajungi în înalta societate? Vrei să fii un gentleman cu maniere aristocratice? Vrei să dai dovadă de siguranţă şi să nu te emoţionezi la întâlnirea cu bogaţii din înalta societate? Vrei să fii masculul dominant? Vrei să cucereşti femei frumoase şi bogate? Vrei să supravieţuieşti într-o societate elitistă? Ei bine, Wossen Asserate, într-un stil plin de farmec şi umor, te face să crezi că ai reuşit. Cu cartea lui ai şi pătruns în înalta societate. Nimeni nu poate să pătrundă în înalta societate până nu se adapă de la învăţăturile acestui maestru. Căci Wossen Asserate nu e un filosof provenit din plebe, ci din înalta aristocraţie etiopiană. Asfa-Wossen Asserate a studiat dreptul si istoria la Tübingen si Cambridge si si-a sustinut doctoratul la Frankfurt am Main. A activat ca jurnalist si ca sef de presa al Messegesellschaft din Dusseldorf, iar in prezent este consilier antreprenorial pentru Africa si Orientul Mijlociu la Frankfurt am Main.

John Bridges, Brian Curtis - Un gentleman la masa. Mic tratat de eleganta;

Un bun român, îmbogăţit după revoluţie, ar crede că e suficient să fii bogat ca să iei masa cu cineva din elita aristocratică. Eroare! El trebuie să cunoască bine stilul şi comportamentul unui aristocrat, mai ales că afacerile grase cu un străin se încheie la o masă elegantă. Fără să cunoască aceste mic tratat, pe care ar trebui să-l poarte în buzunar, nici să se gândească să ia masa cu un gentleman din vest. Şi mai ales cu un englez. E ca şi cum un ţăran ar lua masa cu maiestatea sa regele Mihai. Nu! Trebuie să înveţe rapid manierele aristocratice dacă vrea să se menţină în această lume de vârf. Şi mai ales să pronunţe corect fiecare fel de mâncare. Aşadar , mâna pe cartea dragi beizadele. Mic tratat de eleganţă vă ajută să treceţi cu brio examenul aristocratic. Şi după ce vă însuşiţi bunele maniere din cartea celor doi englezi, abia atunci să luaţi masa cu ei. Poftă bună!

John Lloyd, John Mitchinson - Cartea ignorantei. Mic tratat pentru cei care stiu ca... nu stiu;

Crezi că le ştii pe toate? Te înşeli! Chiar dacă eşti un monstrum enciclopedic tot nu reuşeşti să descifrezi şi să înţelegi, fără Cartea ignoranţei, cele mai controversate neînţelegeri, greşeli şi concepţii eronate. Un român dornic de cultura la zi află, în acest mic tratat, ce s-a statornicit şi s-a transmis eronat. Are pământul doar o lună? A fost George Washington primul preşedinte al Americii? Henric al VIII-lea a avut şase soţii? Galaxii, particule subatomice, marmote ucigaşe , morcovi negri, bivoli daltonişti şi alte minuni, într-o prezentare care nu te lasă să dormi. E o adevărată poveste. Citeşte-o şi-ai să ştii ce credeai că ştii, dar nu ştii!

John Bridges - Cum sa fii un gentleman. Mic tratat de eleganta;

Britanicul John Bridges nu renunţă la eleganţă şi la aura aristocratică , cum nu renunţă francezii la erotic. Vrei să fii un adevărat gentleman şi nu un bădăran ca Becali? Atunci citeşte cartea şi instruieşte-te, cum să te comporţi elegant în înalta societate, cum să deschizi o uşă , cum să-ţi fumezi trabucul , cum să răspunzi la o insultă, cum să te comporţi în avion,etc. Dacă nu vrei să fii un speriat printre boşi, dacă vrei să-ţi păstrezi calmul acela imperturbabil de aristocrat, atunci citeşte cartea!

Stephane Audeguy - Mic elogiu al blandetii. Mic tratat pentru deliciul intelectualilor;

Într-o lume tot mai aprigă şi pe alocuri, tot mai violentă, cel mai vulnerabil este intelectualul. Intelectualul prins de problemele filosofice nu are timp să se antreneze( şi vai cum i-ar sta să se bată cu un grobian). Şi-atunci cum să supravieţuiască într-o astfel de lume? Există o soluţie: blîndeţea. Blîndeţea are o armă secretă pe care nici cel mai cătrănit nu o poate anihila. Aceasta armă e voioşia. Un om, care induce voioşia în grupul cu care vine în contact, dezarnmează şi pe cel mai feroce mascul încărcat cu testosteron până la refuz. Acesta nu mai explodează de nervi , dar va exploda în râs. Şi astfel, detensionează orice conflict. Intelectualule, învaţă să te aperi cu blândeţe şi voioşie de agresivitate, citind acest Mic tratat pentru deliciul intelectualilor.

Ghidul misoginului. Mic tratat de calomnii;

Marii scriitori , filosofi ( îndeosebi dintre cei misogini) te învaţă ce este femeia în realitatea ei. N-ai să regreţi tinere, dacă vrei să te căsătoreşti, să citeşti şi să afli care este adevăratul chip al femeii. Păcat că în ghidul misoginului nu a fost trecut şi Eminescu. Poetul a spus despre femeie mai mult decât au spus toţi la un loc.

Tom Hodgkinson - Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viata fara griji;

Vrei să fii liber? Eliberează-te de tot ceea ce te îngrijorează : alungă plictiseală, încetează cu văicăreala, refuză cariera, fii boem, aruncă ceasul de la mână, renunţă la împrumuturi bancare , la ipotecă , evadează din societatea consumistă, uită de guvern , iubeşte calul, sapă grădina, fii creativ şi atunci vei afla libertatea şi fericirea.

Hannes Stein - Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic. Mic tratat pentru intelectuali agasati;

Prezentare de carte Hannes Stein - Enciclopedia lucrurilor care ma sâcâie zilnic. Mic tratat pentru intelectuali agasaţi

Dacă vrei să afli ce îţi provoacă zilnic sâcâieli, iritări depresii, în această Enciclopedie afli că nu e mama soacră, nu e nevasta , nu-s copii, ci declaratia de venituri, caloriilor în plus, prezervativele cu miros de banană, vecinii, transportul în comun, cluburilor de randevu, Dan Brown, muzicantii stradali, nevricosii, telejurnalele, supermarketurile, telefoanele mobile si spamurile... Autorul nu ne spune cum să scăpăm de toate aceste sâcâieli, dar soluţia o găsim mai sus, la Tom Hodgkinson în al său Mic tratat pentru o viaţă fără griji

Oliver Kuhn, Alexandra Reinwarth, Axel Frohlich - Adevarata enciclopedie a prezentului. Mic tratat pentru generatia tatuaj;

Trăim într-o lume stranie şi isterică care nu-şi mai găseşte identitatea. Nu mai ştim cine suntem şi cui aparţinem. Şi-atunci, trebuie să ne identificăm ca să ştim cine suntem şi cui aparţinem. Tatuajul a devenit un mod de arăta lumii că suntem cineva, nu doar nişte biete fiinţe fără identitate. Dacă vrei să afli adevărata enciclopedie a prezentului, cei trei autori sunt dispuşi să te plimbe, aproape pe gratis, prin toată panorama circului social, un excelent ghid al generatiei i-pod si al parintilor ei.

Cathcart & Klein - Platon si ornitorincul intra intr-un bar... Mic tratat de filosdotica;

Dacă vrei să te prăpădeşti de râs, savurând cele mai bune bancuri americane şi, dacă vrei să înveţi şi ceva filozofie, ei bine, acum e momentul să treci la citit. Cartea nu vizează nici un segment de vârstă ; este bună pentru toate vârstele mai cu seamă pentru momentele acelea de mare plictis sau când te sâcâie vreo nefericită depresie. E un adevărat panaceu pentru melancolici şi întristaţiii fără motiv. O citeşti odată... şi parcă ai mai citi-o odată şi încă odată..., e insaţiabilă!