Un șofer nervos

         ,,Vali, zice Ligia, azi ai întârziat!”  ,,Te-am așteptat! Eram  pregătită de școală, mai trebuia să-mi pun fularul….”       ,,Și tu ai întârziat trei minute.  Ar fi trebuit să mă aștepți  jos;  azi nu a fost prea frig. Ce ore ai?” ,, Română , mate …     A, Vali să-mi semnezi  lucrarea la română.”                                                                                                               ,,Eu?!...  Nu pot să-mi iau o asemenea  responsabilitate, îi zic s-o necăjesc.   Nu trebuia să semneze unul din părinți?”  ,,Ba da , dar am uitat.  Hai Vali! Semnează!” ,,Bine, semnez,  dar nu aici , la școală. Doar nu vrei să semnez în timp ce conduc. ”                                                                                                

             Ligia se resemnează. Deodată, văd o mașină din coloana din mijloc cum  trece pe lângă mine, intră   în fața  mea  și  frânează brusc.  Eram gata să intru în el. Din mașină, un Ford vechi mi se pare,  coboară  un  tinerel , din  aceia doi la metru - tipul  de individ  despre  care Adler afirma că suferă de complexul de inferioritate.  Se îndreaptă nervos spre mine și începe să urle. ,,Bă, tu  nu știi să semnalizezi, că eram să intru în tine…”                                                                  

 ,,Bine, dar de ce să semnalizez, când eu,  de când am pornit , sunt   pe aceeași bandă? ” ,,Bă, tu nu înțelegi?”                                                

 Ridic din umeri.  Ce să înțeleg?  Nu înțelegeam ce  trebuie să  înțeleg.        Se urcă în mașină și pornește  ca la raliu. Se oprește cu botul mașinii, undeva în dreapta,  pe  un morman de zăpadă. Coboară cineva  sau  urcă cineva  din mașina lui. N-am observat. Eram atent  la condus. Pe podul de la bazar,    mașinile circulă,  bară la bară,  pe trei coloane.                                                     

 Îmi făceam probleme că, am greșit, n-am fost  atent  și-acum iarna, cum cele trei coloane se fac și se refac din cauza mormanelor de zăpadă, cine  știe, e posibil să  nu fi semnalizat.                                                                   

  ,,Omul are dreptate!”  îmi  zic.  Odată,  fiindcă  e  mai tânăr,  conduce mai bine, cunoaște și respectă regulile  de circulație. În timp ce îmi făceam probleme de conștiință,  îl văd din nou.                                                                           

           Trece, prin  stânga mea,  în mare viteză. A ieșit din coloană și conduce pe contrasens. Ajuns la semafor, cum din față veneau  mașini ,  virează dreapta  și se postează   în fața celui care aștepta  la   semafor.                                           

          Atunci  m-am lămurit:  nu eu greșit!  Individul era  pus  pe făcut  accidente. Voia să  intru  în mașina  lui.  Are mașina veche  și ca orice român șmecher  vrea   s-o facă nouă. Pe asigurarea unui  fraier care  intră  în  mașina lui. Dumneavoastră ce părere aveți de șoferii nervoși?     

         Vasile  Anton, Iași, 21 februarie 2012