Sfârşitul iubirii romantice

Te voi iubi, iubito , sălbatic, ca o fiară,
aflată-n rut sau în călduri;
să simţi puterea bărbătească cum toată te-nfioară;
ca o pedeapsă dulce, iubirea-mi s-o înduri.


E-o măreţie clipa asta şi, mereu
eu o trăiesc ca un moment de aur,
mă simt, în posedare, puternic ca un zeu
cu chip de om şi trupul de centaur.


  Şi  simt, cum cresc, în mine, puteri dumnezeieşti,
şi-aripile  lui Pegas parcă îmi cresc în spate;
plutesc ca Zburătorul spre zările lumeşti
spre acel hotar de viaţă şi de moarte.


  Mă salt ca un delfin pe valul zbuciumat al mării,
  plutesc pe-un val  ameţitor,
iubirea e clipa în care dăm uitării
  Univers şi oameni şi, tot cei rău în lumea lor.


E-o cavalcadă aproape nebunească
în care,eu,bărbatul zburător

mă urc, ca zeul zilei, pe bolta lui cerească,
pe-un armăsar ce moare în spasme de amor.


Dar reînvie armăsarul iară,
când tu iubito îi transmiţi semnal,
şi-atunci sălbatic, ca o fiară,
eu te posed din nou, venal.


Şi tu la fel, când libido-ul îţi revine,
precum o amazoană  salţi în aprig zbor;
mă violezi ca un războinic şi, fără de ruşine,
te-avânţi şi mai aprinsă, în fantezii de-amor.


Şi strigi ca apucată de grave nebunii,
şi muşti ca fiara-n cuşcă, de sânge excitată;
te-abandonezi apoi în tine, plecată dintre vii,
Şi te trezeşti  la viaţă mai  aprig-înfocată.


Iubirea-i sex şi... sexul e iubire,
nimic ce-a fost, acuma nu mai este;
dacă iubirea romantică înseamnă nemurire...,
s-a scris de mult a ei poveste!