Faceți căutări pe acest blog

marți, 6 martie 2012

Anticariate în zăpadă

         
      
       Anticariatele de stradă  au  devenit, acum, aș putea spune, librării   inedite și paradoxale.  La anticariatele de stradă, în prezent, poți  să cumperi  cărți noi, nici măcar răsfoite.  
          În Iași, toate anticariatele  le găsești pe celebra și romantica  stradă Lăpușneanu. În apropiere  se află  Galeriile Anticariat Dumitru I. Grumăzescu și librăria Humanitas, dar le prefer pe cele de stradă. Cărți noi,  ultimele apariții, le găsesc,  la un preț rezonabil, aici.  
           Cei cu dare de mână se pot  proțăpi și la Galerii și la Humanitas, dar cum nu fac parte din cei cu dare de mână,   prefer să mă opresc  și să cumpăr  la ANTICARIATELE DE STRADĂ. 
          Dar oare cei cu dare de mână mai citesc cărți?  Oare cultura lor elitistă de genul Jack Daniel, Johnny Walker, Metaxa, Tequila Heradurra, Marquis de Goulaine  nu-i oprește de la cultura cărții?! Mă tem că da!
 
           Oamenii nu mai  citesc din caua crizei financiare sau a crizei de timp? Nu știu! Dar nu pot concepe să cumpăr o carte și să n-o citesc, s-o revând la un ANTICARIAT DE STRADĂ,  fără măcar să am curiozitatea s-o deschid! Așa  am găsit  multe cărți  pe care le-am cumpărat, mirat de  imposibila lor virginitate .  
        Mi-am făcut prieteni  printre anticari, am devenit cum se spune stăpânul lor. Nu sună  oare  astfel sloganul  -  clientul nostru , stăpânul nostru! 
Nici pe departe nu-mi arog această aroganță de  stăpân. Sunt mai degrabă prietenul anticarilor. Și chiar mi-am făcut un prieten cu  care negociez.  Și  pentru că sunt  client  lui fidel   mai lasă la preț.   
         De câte ori mă apropii de un anticariat, îmi amintesc de anticarii  lui Eminescu. La Viena, după cum ne spune Cezar Petrescu în Romanul lui Eminescu, Ed. Junimea, București, 1984, Eminescu  îl vizita pe ,,tata Muriț”, poreclit  ,,Parvus Jupiter tonans” care va apare , probabil,  ca personaj în nuvela sa de excepție( aș putea spune o mică capodoperă) filozofico-fantastică ,,Sărmanul Dionis”.
Așadar, de fiecare dată când mă apropii de un anticariat, mi-l închipui pe Eminescu , negociind  la Viena  cu tata Muriț sau  îl  văd în  personajul din nuvelă - maistrul  Ruben, alias Riven.  În fiecare  anticar, de pe strada Lăpușneanu,văd un tata Muriț.   Cum reușesc anticarii de astăzi   să facă  față  celor două crize -  financiare și culturale, nu mai ei știu!    
             Vasile Anton, Iași, 7 martie 2012                                   
                                                   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu