Ultimele vestigii ale epocii de aur

  

   

 Ultimele vestigii, ale epocii comuniste, apar,  la colțuri de stradă sau pe lângă clădirile noi, cosmopolite,  ca niște particule cuantice ce  reconstituie  instantaneu trecutul.   

Viitorul este totdeauna o proiecție virtuală  a trecutului. Viitorul nu este, din acest punct de vedere, contingent, cum credea Aristotel, dar este imprevizibil.  Contingent  înseamnă a fi sau a nu fi. Leibniz spune că doar pentru noi, oamenii,  viitorul este  contigent, dar mersul   lumii este determinat și necesar. Filosoful  german consideră contingența  drept o lipsă a cunoașterii. Dimpotrivă, Jean Paul Sartre , prin existențialismul ateu promovat, consideră că ,,totul începe prin contingență” , ceea ce  este, evident,  o absurditate , fiindcă o lume contingentă  ar  fi o lume  a  haosului absolut.        

O lume a haosului absolut ar fi o lume imposibilă, cum, de altfel, ar fi o lume absolut deterministă. Din acest motiv, pentru  existențialiști,  lumea nu are nicio justificare - Universul fiind lipsit de orice sens rațional și existența umană absurdă.

  Prin urmare, cea mai bună  dintre toate lumile posibile este lumea care funcționează programat la marginea haosului;   posedă  un mare procent  de necesitate , dar și un anume procent de contingență, adică este într-un procent de 66 -99 %   deterministă  și 1-34 %  supusă hazardului.                                           

Imprevizibilitatea este dată de principiul de incertitudine al lui Heisenberg.  Noi afirmăm că acest Univers  funcționează programat la marginea haosului(vezi Vasile Anton - CUM SĂ SCRIU UN ESEU...). 

Drept urmare, existența  se desfășoară  într-o amplă mișcare   elicoidală  -  în spirală. Această mișcare în spirală  face ca istoria să se repete și  totuși să fie alta, astfel încât viitorul poate fi prevăzut în anumite proporții, dar într-un   anume procent   este  imprevizibil. Imprevizibilitatea  este generată de  jocul cuantic al particulelor virtuale.

 Autoturismul Dacia și Complexul Avicol  -  Simboluri  ale  epocii de aur continuă să  șocheze ochiul  cu  imaginea ruinei și degradării epocii comuniste. Este oare  trecutul de care nu putem scăpa  nici  în viitor ?  Sunt aceste  simboluri  semne   ale  unei degradări viitoare?                   

Ultima Dacie  și  ultimul Complex Avicol stau mărturie ca  simboluri,  ale unui trecut,  ce se proiectează virtual în viitor. 

Un viitor incert și sumbru ne pândește de dincolo de vălul Mayei. Ce ne așteaptă  la orizont? Alte orizonturi roșii sau Apocalipsa?

                  

Vasile Anton , Iași , 8 martie 2012