În
stilizata sculptură modernă, Brâncuși reușește să surprindă și să anticipeze,
în Măiastra o extraordinară stilizare a
formelor feminine moderne, imaginând-o ca pasărea
măiastră din povestea românească. 
Domnișoara Pogany, întregește viziunea despre frumusețea a femeii moderne, stilată și stilizată, cu ochii
mari, imenși ,,ochi luminoși și puri” - ochii iubirii, spunem noi, căci afirma Brâncuși femeia ,,este
numai ochi, suflet frumos, curat și senin.” Nu întâmplător Brâncuși a fost numit demiurg și profet; el a anticipat nu doar formele stilizate de frumusețe ale femeii moderne, dar și o nouă dimensiune a iubirii.
Sărutul din Montparnasse relevă, în această nouă dezordine amoroasă a societății moderne, dorința și tendința femeii pentru iubirea unică - aceea a sufletului pereche - până la moarte.
Cumințenia pământului, văzută de Brâncuși ca o femeie
așezată, cu brațele adunate,cum stau
țărăncile noastre duminica la poartă, nu
poate simboliza decât, țăranca româncă,
cu frumusețea ei interioară pură,
naturală, echivalentă cumințeniei, țăranca
muncitoare și cuminte, care se odihnește, căci cine poate fi o alta
cumințenia pământului?! Demiurgul de la Hobița ne-a dezvăluit, în sculpturile sale, esența frumuseții feminine – aceea a formelor materiale stilizate și a stărilor psiho-spirituale elevate iubirea, cumințenia, puritatea, smerenia, credința.
În Rugăciunea, femeia este eliberată
complet de impuritatea materială, toată făptura ei se spiritualizează în
iubire , adică smerenie, dăruire până la sacrificiu de sine, credință,
căci iubirea le cuprinde pe
toate trei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu